Tuberculoza – flagelul care ameninţă din nou lumea

Tuberculoza – flagelul care ameninţă din nou lumea

Cea mai periculoasă boală infecţioasă la nivel mondial

În anul 2014 s-au înregistrat 1,49 milioane de decese provocate de tuberculoză la nivel mondial. Această boală infecţioasă este transmisă prin bacterii, însă aspectul cel mai alarmant este că numeroase tulpini de bacterii au devenit rezistente la antibiotice. Cifrele înaintate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii sunt alarmante: la nivel mondial, la fiecare 20 de secunde, se înregistrează un deces provocat de tuberculoză. Un pacient infectat poate răspândi boala altor 15 persoane în decurs de numai un an. Aproximativ o treime din populaţia globului este infectată.

Ani la rând s-a crezut că tuberculoza a fost eradicată, precum molima şi lepra, datorită medicamentelor moderne, a serviciilor de sănătate îmbunătăţite şi a condiţiilor de igienă. Această ipoteză se aplică în numeroase ţări dezvoltate, însă, ca urmare a mobilităţii în creştere a populaţiei, s-a constatat o reapariţie a tuberculozei.

În Africa, Europa de Est şi în Asia Centrală, această boală a devenit una dintre cele mai stringente probleme medicale. Aspectul cel mai dramatic pentru pacienţi este rezistenţa pe care tulpinile de bacterii au dezvoltat-o la antibiotice şi la medicamentele clasice de tratare. O astfel de tulpină, cunoscută în termeni de specialitate ca multidrug-resistant tuberculosis/tuberculoză multirezistentă la medicamente (MDR-Tb), a fost depistată în peste 100 de ţări, inclusiv în Europa de Vest şi în America de Nord. Aceste tulpini se dezvoltă atunci când pacienţii sistează tratamentul în mod precoce, fapt întâlnit în special în ţările mai sărace.

Rezistenţele apar atunci când în timpul unei terapii nu sunt distruse toate bacteriile. Acesta este şi motivul pentru care în tratarea tuberculozei sunt administrate combinaţii de medicamente pentru distrugerea a cât mai multor germeni cu putinţă. În plus, administrarea medicamentelor trebuie să fie suficient de îndelungată. Atunci când pacienţii urmează un tratament medicamentos în mod neregulat sau când întrerup tratamentul, există pericolul ca boala să se reactiveze, de această dată însă cu germeni mult mai rezistenţi.

Tuberculoza este o boală infecţioasă cronică ce se transmite prin bacteria mycobacterium tuberculosis. Agenţii patogeni sunt inspiraţi, ajung în plămâni unde, deşi sunt atacate de celulele macrofage, reuşesc să reziste datorită unui mecanism special de protecţie. Deseori organismul se protejează prin izolarea focarului de infecţie şi împiedicarea agenţilor patogeni să se răspândească. Persoana infectată nu prezintă nici un simptom. Deseori însă, uneori chiar şi după ani, pe fondul unui sistem imunitar scăzut, agenţii patogeni se reactivează şi formează focare de infecţii nu doar în plămâni, ci şi în oase, rinichi şi creier.

Aspectul cel mai înşelător al tuberculozei este evoluţia lentă a boliitusea, atacurile de febră nocturne, scăderea în greutate sunt simptome care pot indica prezenţa şi altor infecţii. Simptomele devin mai evidente odată ce tusea este însoţită de expectorarea de sânge şi de deteriorarea semnificativă a stării generale.

Prezenţa bacteriilor în organism poate fi stabilită numai printr-un examen clinic, spre exemplu cu ajutorul secreţiilor bronşice. Există şi testul cutanat la tuberculină, care se bazează pe faptul că în infecţia cu Mycobacterium tuberculosis se produce un tip de reacţie cutanată de hipersensibilitate la anumite componente ale bacteriei. Reacţia cutanată apare cel mai devreme la 72 de ore şi indică prezenţa infecţiei, chiar dacă nu este vorba de o tuberculoză deschisă.

 

Tratamentul tuberculozei

Tratamentul tuberculozei este compus dintr-o combinaţie de diferite antibiotice care trebuie administrate timp de aproximativ 9 luni. Pacientul trebuie să se supună controalelor regulate timp de aproximativ doi ani.

 

Vaccinarea împotriva tuberculozei

Tratarea cu succes a unei tuberculoze nu asigură imunitatea împotriva unei noi îmbolnăviri. Vaccinarea împotriva tuberculozei este indicată numai în cazul anumitor grupuri de persoane, cum ar fi personalul medical, copiii şi persoanele în vârstă, care în urma contactului cu rudele infectate sunt expuse unui risc de infecţie sporit.

Prin vaccinare sunt activate anumite celule de protecţie care contribuie la reducerea riscului de infecţie. Însă, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, au fost înregistrate atât numeroase cazuri de înrăutăţire a sistemului imunitar în rândul celor vaccinaţi, cât şi complicaţii precum abcese, inflamaţii osoase, inflamaţii ale măduvei spinării şi inflamaţii cerebrale.