Sindromul Asperger

Sindromul Asperger

Sindromul Asperger constituie o tulburare de dezvoltare acuta si numara printre tulburarile din sfera autismului. Numele i-a fost dat dupa medicul austriac Hans Asperger, care in anul 1944 a descris patru baieti ca fiind „autisti“ si care uneori este gresit mentionat ca sindrom Asperger. Impreuna cu sindromul Kanner, mai putin frecvent, acesta reprezinta una dintre cele mai raspandite forme de autism.

Semnele prezentei sindromului Asperger

Sindromul Asperger reprezinta o forma mai usoara de autism in comparatie cu sindromul Kanner. Cei afectati prezinta tulburari de comportament in relatiile interumane, fara a fi afectata insa dezvoltarea mentala si fizica. Astfel, copiii care sufera de sindrom Asperger, nu prezinta nicio dificultate in deprinderea vorbirii. Si gandirea se dezvolta normal, iar copiii prezinta interes fata de mediul din jurul lor.

Probleme apar insa in interactiunile sociale: evita contactul vizual, iar expresia fetei este lipsita emotii. Au probleme in descifrarea gesturilor si a mimicii, nu reusesc sa inteleaga sensul din spatele metaforelor folosite in limbaj, expresiile fiind intelese literalmente. Copiii care sufera de sindromul Asperger au de cele mai multe ori un vocabular foarte bogat si pot fi uneori chiar pedanti, iar odata ajunsi adulti, prefera sa-si petreaca timpul in singuratate. Au insa capacitatea de a se integra in societate si de a fi activi profesional.

Diagnostic: "sindromul Asperger"

Diagnosticul prezentei sindromului Asperger trebuie stabilit de un medic specializat sau de un psiholog si numai dupa examinarea in detaliu si repetata  a copilului. In manualul (DSM- IV) actual al Societatii americane de psihiatrie (APA), pentru a putea pune diagnosticul sindromului Asperger, este necesara prezenta urmatoarelor simptome intr-o masura in care viata scolara, profesionala sau sociala a celui in cauza sa fie semnificativ afectata:

  • Interactiunile sociale sunt afectate calitativ, spre exemplu ca urmare a lipsei mimicii si gesticii in dialoguri, dar si a contactului vizual. Interesul pentru interactiunile sociale este redus sau lipseste complet, fara a forma relatiile specifice varstei.
  • Comportament restrans, repetitiv sau inflexibil, spre exemplu sub forma unor rutine aparent fara sens, care trebuie efectuata in anumite moduri, sau modele de miscare repetate mereu, interes prelungit si exagerat pentru anumite detalii.

Excluderea sindromului Kanner

Pentru excluderea prezentei sindromului Kanner este necesara stabilirea lipsei intarzierii in dezvoltarea limbajului la copii. Astfel, in jurul varstei de doi ani, sunt folosite primele cuvinte iar in jurul varstei de trei ani sunt formate primele fraze de comunicare. Copilul trebuie sa fie independent in masura specifica varstei si trebuie sa arate interes pentru mediul din jur. Este necesara de asemenea, excluderea altor tulburari similare, precum ADHS, sindromul Tourette, schizofrenia sau tulburarea obsesiv- compulsiva.

Tratarea Asperger

Un pas important in tratarea sindromului Asperger este stabilirea unui diagnostic. Cunoasterea naturii tulburarii, va usura adaptarea parintilor, a profesorilor, a prietenilor si colegilor la cel in cauza. Un diagnostic corect va permite aplicarea unui tratament obiectiv. In mod ideal, tratamentul unui copil cu autism trebuie sa inceapa in al doilea sau al treilea an de viata. Exista insa numeroase persoane adulte care sufera de sindromul Asperger, fara sa fi fost diagnosticate sau tratate vreodata.

Fiecare caz de autism este diferit, de aceea este nevoie de un plan de terapie individualizat, care include de cele mai multe ori diferiti terapeuti, profesori, parinti, eventual surori si frati sau prieteni. Scopul este de a usura comunicarea celui afectat cu lumea din jur.

Antrenamentul de comunicare ca terapie pentru sindromul Asperger 

Antrenamentele de comunicare se numara printre procesele standard de terapie, in cadrul carora, cei care sufera de Asperger invata modul in care functioneaza interactiunile sociale, modul in care pot recunoaste sentimentele celorlalti si semnificatia acestora. Pe cat posibil, copiii care sufera de sindrom Asperger trebuie sa urmeze o scoala normala, in care sa intre in contact permanent cu alti copii de aceeasi varsta. Tratamentul comportamental este benefic in depasirea anumitor frici specifice si a unor comportamente stereotip.

Ergoterapia poate fi benefica pentru depasirea anumitor dificultati motrice, cum ar fi scrierea. Multe persoane dintre cele afectate de sindromul Asperger, au interese foarte specifice si talente, deseori in domeniul artelor si muzicii. Aceste talente trebuie cautate si sustinute printre copiii diagnosticati cu sindromul Asperger.