Consultul creierului si al nervilor

Consultul creierului si al nervilor

Daca am uni nervii corpului uman, am putea inconjura de zece ori pamantul. Și fara a lua in considerare creierul. Acesta dispune de atat de multe sinapse, incat numarul legaturilor posibile depasesc numarul total al atomilor din univers. Sa nu uitam ca creierul uman nu cantareste mai mult de sase pachete de unt.

Creierul este unitatea noastra centrala: proceseaza reactioneaza si controleaza – gandirea stiintifica, subconstientul si actiunile, functionarea automata a organelor. Echipa sa este formata din nervi si sinapse: acestea transmit comenzile si transmit ce dicteaza seful, cu ajutorul unor conexiuni complexe. Pe cat de variate sunt sarcinile sistemului nostru nervos, pe atat de diverse pot fi si tulburarile.

La fel de numeroase sunt si posibilitatile de diagnosticare, de identificare a bolilor. Se aplica regula valabila si in celelalte cazuri: cel mai important instrument este anamneza, aflarea istoriei pacientului. Medicul poate selecta in prealabil simptomele si poate exclude anumite categorii de boli si poate opta pentru urmarirea altora. Pe langa simptomele actuale si traseul acestora, sunt importante si afectiunile precedente, operatiile sau accidentele, factorii de risc si medicamentele, bolile familiare, mediul social si profesional, pentru a permite medicului formarea unei imagini de ansamblu si a observa particularitatile in vorbire, comportament si miscare .

Diagnosticul de baza 

Examinarea corporala se realizeaza cu pacientul in picioare, sezand, culcat, partial dezbracat. Indiciile externe, vizibile asupra unei boli sunt eventualele spasme, paralizii sau miscari evidente. Medicul isi va face o imagine de ansamblu, apeland la mai multe controale ("screening neurologic“); testele ulterioare depind de simptome si rezultate. Sunt controlati nervii cerebrali, mersul, coordonarea, functia muschilor si sensibilitatea, asadar capacitatea de perceptie a stimulilor cum ar fi atingerea sau vibratia.

Și pentru ca functionarea creierului si a nervilor poate fi afectata de o serie de boli ale organelor, se apeleaza si la un control intern. In functie de diagnosticul suspicionat, urmeaza teste mai amanuntite pentru evaluarea psihicului, a limbii, a perceptiei, a gandirii si a memoriei, teste de sange si urina (ex: diabet), a lichidului cerebrospinal (suspiciunea unei infectii) si metode care implica instrumente.

Examinarile creierului si nervilor: testele de functionare 

Teste de functionare 

Nervii cranieni

Nervii cranieni alcatuiti din 12 perechi reprezinta o structura importanta care leaga creierul cu periferia. Contin nenumarate fibre nervoase, responsabile pentru miscarea muschilor, a perceptiilor vizuale si a altor senzatii, aflandu-se in legatura cu fata (ochi, urechi, nas, gura), gatul si organele toracice si abdominale. Functionarea acestora poate fi testata prin controale la nivelul ochilor, urechilor, controlul sensibilitatii pielii la nivelul fetei, a mimicii si a miscarii limbii. Acestea sunt testate atunci cand spre exemplu medicul va cere sa ii aratati limba, sa urmariti degetul cu privirea, sa va incretiti fruntea.

Motricitatea

Pentru capacitatea de miscarea voita si coordonata a muschilor, creierul, maduva osoasa, nervii periferici si muschii trebuie sa se coordoneze. Motricitátea este proprietatea anumitor celule nervoase de a determina contractii musculare. Verificarea motricitatii presupune diferite teste.

  • Coordonare: In timpul mersului normal sau pe o barna, in picioare cu ochii inchisi, mersul pe varfuri sau pe calcaie sau prin invartirea virtuala a unui bec, poate fi determinata coordonarea. Problemele de coordonare pot indica o tulburare precum Parkinson sau a urechii interne.
  • Medicul roaga pacientul sa incordeze anumite grupe de muschi, prin opunerea de rezistenta. Este evaluata forta intotdeauna in comparatie a partilor stanga-dreapta, si durarea. Mentinerea mainii intinse in fata, cu ochii inchisi poate indica anumite tulburari, atunci cand mana este coborata incet.
  • Starea de incordare a musculaturii poate oferi indicii importate asupra anumitor boli. Incordarea este mai accentuata (spastica) in cazul bolii Parkinson sau mai redusa pe fondul afectiunilor musculaturii.
  • Reflexe: stim cu totii ciocanelul cu cap de cauciuc cu care medicul ne testeaza reflexele, prin lovirea usoara in genunchi sau in cot. Medicul stabileste astfel cat de bine este transmis un stimul prin nervi catre muschi. Reflexele pot fi reduse, pot chiar sa lipseasca insa in anumite cazuri reflexele sunt accentuate (clonus). Și pentru ca reactia la stimuli depinde de la un individ la altul, evaluarea se face prin comparatia celor doua laturi, stanga si dreapta. Diferentele puternice indica prezenta unei afectiuni. De asemenea, exista reflexe care sunt normale la bebelusi si care daca apar mai tarziu indica prezenta unei boli.

Sensibilitatea

Concomitent au loc si evaluari ale diferitelor calitati emotionale. Pacientul este expus pe rand, cu ochii inchisi, unui numar de diferiti stimuli-mai intai in arealul sanatos, pentru comparatie, pentru a stabili modul normal de resimtire, si apoi in zona afectata. Este testata sensibilitatea la atingere (ex: cu un ghem de vata), la vibratii (cu un diapazon, asezat pe protuberante), sensibilitatea la imobilitate si miscare ("Ce este sus si jos" fata de degetul miscat de doctor), sensibilitatea la durere (cu un chibrit rupt) sensibilitatea la temperatura (cu apa calda si rece intr-un pahar). In plus, pacientului i se cere sa recunoasca numere care ii sunt desenate pe piele, sa simta si sa pipaie obiecte si sa le recunoasca atunci cand sunt aplicati doi stimuli. Tulburarile de sensibilitate apar spre exemplu in urma unui incendiu sau a tulburarilor nervoase ca urmare a diabetului

Examinari ale creierului si nervilor: alte metode 

Examinari neuropsihologice

O alta parte a consultatiilor neurologice implica un control al constiintei, memoriei si starii psihicului. Astfel, pot fi evaluate activitatile mentale mai intense precum perceptia si gandirea, si diagnosticarea tulburarilor precum dementa, boli psihice sau urmari ale bolilor organice cum ar fi atacurile cerebrale. Asa cum am descris deja, discutiile in detaliu ofera indicii relevante. Tulburarile de vorbire pot delimita, in functie de severitate – arealul cerebral afectat. Intelegerea vorbirii si a scrisului este evaluata cu anumite teste, la fel si orientarea in spatiu, timp si a memoriei (Mini-Mental-Status-Test). Uneori sunt folosite si testele de inteligenta sau controalele psihologice, cum ar fi testul Rorschach.

Alte proceduri 

Metode imagistice 

Interesul pentru activitatea din spatele craniului sau a coloanei este intotdeauna mare. Pentru examinarea creierului si a maduvei osoase, se apeleaza cel mai des de computerul tomograf. Cu ajutorul acestui echipament pot fi depistate calcifieri, tumori, inflamatii si colectii de apa, dar si hemoragii si hernii de disc. Pot fi evaluate inclusiv oasele. Radiografia conventionala este astfel tot mai rar folosita.

Cu ajutorul tomografiei cu rezonanta magnetica, pot fi examinate tesuturi moi, tumori, infarcturi cerebrale. Ca si in cazul tomografiei computerizate, prin injectarea substantei de contrast, pot primi raspuns mai multe intrebari medicale. 

Angiografia este folosita pentru reprezentarea vaselor, ex: in cazul suspiciunii de largire sau ingustare. Pentru acesta, se introduce un furtun subtire in vasele vizate, care este apoi umplut cu substanta de contrast si reprezentat cu o radioscopie. Debitul sangelui este si el vizibil cromatic si acustic, cu ajutorul unei ecografii. TOMOGRAFIA DIGITALA CU EMISIE FOTONICA SINGULARA (SPECT) si TOMOGRAFIA CU EMISIE DE POZITRONI (PET) sunt tehnologii la fel de complexe precum reiese si din denumirea lor, iar costurile sunt si ele pe masura. Sunt folosite substante radioactive, care sunt introduse prin injectare, iar tehnologia se bazeaza pe energia pe care acestea o reflecta in corp. Un aspect fascinant este acela ca permit examinare creierului in timpul activitatii. Metoda este foarte folosita in cercetarea creierului pentru a stabili care sunt zonele care reactioneaza atunci cand suntem iritati, cand ne este foame sau cand ne uitam la publicitate. Ce se intampla in timpul somnului, atunci cand ne uitam le televizor sau cand invatam?

Masurarea activitatilor electrice 

Printre consultatiile standard efectuate in contextul anumitor afectiuni neurologice, cum ar fi epilepsia, amintim si masurarea curentilor cerebrali (EEG). Cand exista suspiciunea deteriorarii anumitor legaturi (spre exemplu pentru vaz sau auz), sunt asezate la periferie anumiti stimuli (ex: la ochi sau urechi) pentru a masura activitatea creierului (potentiale evocate). Cu ajutorul electroneurografiei (ENG) poate fi masurata viteza legaturilor nervoase. Aceasta este mai redusa in cazul accidentarilor sau a afectiunilor nervilor. In acest sens, nervul respectiv este stimulat cu curent, fapt ce provoaca contractia unui muschi. Se masoara durata de timp necesara stimulului pentru a ajunge la muschi. Cu ajutorul electromiografiei (EMG), se releva vizual si acustic activitatea musculaturii. Astfel, in cazul modificarilor musculare, se poate stabili daca acea cauza se regaseste in muschi sau in nervii de alimentare.

Orientarea viitoare 

De curand, cercetatorii din München si Viena au realizat un nou microscop cu laser care permite scanarea creierului, strat cu strat. Imaginile astfel obtinute sunt apoi transformate intr-un film 3D cu ajutorul computerului. Spre deosebire de tomografie respectiv a rezonantei magnetice, grosimile straturilor nu ajung la o jumatate de milimetru ci la o miime din aceasta, suficient de subtire pentru a putea recrea celulele nervoase individuale. Dezavantajul acestei tehnologii este acela ca pentru moment poate fi folosita numai impreuna cu tesut mort. Desi nu isi gaseste inca locul in diagnosticarea clinica, ea deschide nenumarate posibilitati in cercetarea cerebrala si a nervilor, dar si in educatia viitorilor medici .