Valori hepatice crescute

Valori hepatice crescute

Afectiunile hepatice constau in deteriorarea celulelor ficatului, fapt deseori vizibil doar in sange. Astfel, un indiciu al deteriorarii respectiv ingreunarii functionarii ficatului, valorile hepatice sunt mereu sau frecvent crescute. Desi celulele hepatice mor cu timpul si intr-un organ sanatos, ele sunt inlocuite cu altele noi, insa in cazul unei boli hepatice, aceasta moarte a celulelor poate fi prea mare inclusiv in cazul unui organ precum ficatul, care se poate regenera. Atunci cand boala hepatica se extinde peste mai multi ani, daunele se pot transforma in ciroza a ficatului, fiind afectate astfel functii importante cum ar fi metabolismul, digestia si sistemul imunitar, toate restrictionate puternic in cazul afectiunilor hepatice.

Valori hepatice crescute fara a fi insotite de pacate ale tineretii 

Bolile hepatice nu constituie un fenomen marginal: oricine poate suferi de acestea, chiar si cei care nu consuma alcool. Valorile hepatice crescute nu constituie un "delict cavaleresc", ci un indiciu al unei boli. Atunci cand aceste valori cresc, este necesara stabilirea eventualului consum de alcool, dar si a bolilor virale, cum ar fi hepatita B si C. Obezitatea, diabetului, fierul in exces, afectiunile sistemului imunitar, medicamentele si substantele toxice din mediul de lucru pot constitui posibile cauze ale cresterii valorilor.

Care sunt bolile posibile?

In ciuda parerii larg raspandite, alcoolul nu este singura cauza a afectiunilor hepatice.

Bolile pot fi clasificate dupa cum urmeaza :

  • 1. Inflamatie virala a ficatului (hepatita virala) 
  • 2. Bolile toxice
  • 3. Bolile autoimune
  • 4. Bolile metabolice
 

1. Hepatitele virale 

Cele mai cunoscute inflamatii provocate de virus sunt hepatita A, B si C. Caile de transmitere ale acestor boli sunt deseori confundate.

  • Hepatita A este o boala a calatoriilor care se transmite in special prin consumul de alimente contaminate. Pentru ca se vindeca mereu de la sine, este considerata cea mai inofensiva forma dintre hepatitele virale. Problemele pot aparea in cazul persoanelor in varsta, a bolnavilor cronic si a persoanelor cu sistemul imunitar slabit.
  • Hepatita B este contagioasa, fiind transmisa prin toate fluidele corpului (sange, saliva, lacrimi, secretii vaginale, sperma). Contactele sexuale neprotejate, piercingul, tatuajele dar si contactul cu sangele infectat pot fi contagioase. Un alt risc este cel al transmiterii hepatitei B de la mama la copil, la nastere. In cazul persoanelor adulte, infectia acuta cu virusul hepatic B se vindeca in 95–98 % din cazuri astfel ca doar 2–5 % ajung in stadiul cronic. In cazul persoanelor cu sistemul imunitar deficitar (ex: bebelusi, persoane in varsta, bolnavii cronici) cronicizarea este mai frecventa.
  • Hepatita C este putin infectioasa in viata de zi cu zi. Riscul de transmitere sexuala este redus in comparatie cu cel al hepatitei B si depinde de practicile sexuale. Infectiile sunt produse in special in cazul contactului direct cu sangele infectat spre exemplu leziuni, consumul de droguri intravenoase, piercing, tatuaje, ace de acupunctura, igiena deficitara cu instrumentele medicale. Daca nu este tratata, 50-80% din cazurile de hepatita C se cronicizeaza. Tratamentul hepatitei C folosit in prezent are efecte secundare puternice si nu este eficient in cazul tuturor pacientilor. Insa cu ajutorul medicamentelor optimizate, hepatice C devine din ce in ce mai mult o boala ce poate fi vindecata.

2. Bolile toxice 

Printre acestea se numara bolile provocate de alcool, de ciuperci otravitoare, substante toxice si medicamente. Inclusiv preparatele eliberate fara prescriptie medicala cum ar fi combinatiile de paracetamol sau preparatele pe baza de plante pot afecta ficatul.

3. Boli autoimune 

Hepatita autoimuna sau bolile tractului biliar cum ar fi PBC sau PSC –la fel ca si bolile metabolice- nu sunt contagioase. Sistemul imunitar ataca tesuturile propriului organism, cum ar fi ficatul. Rezultatul poate fi o distrugere lenta a organelor. Vreme indelungata aceste boli nu au fost cunoscute, fiind diagnosticate insa din ce in ce mai frecvent in prezent.

4. Bolile metabolice

Printre acestea se numara bolile de stocare a fierului sau a cuprului si deficienta de alfa-1-antitripsina, care este conditionata de un defect genetic. Tot mai frecvent este diagnosticata „steatohepatita nealcoolica” (NASH) care afecteaza in special persoanele supraponderale si diabeticii. Spre deosebire de boala ficatului gras (care este in sine doar un rezultat, nu si o boala) NASH trebuie tratata cu multe seriozitate, fiind o boala grava. Pe cat de diferite sunt cauzele si derularea acestor boli cronice, pe atat se aseamana urmarile tarzii.

Daca ficatul este suprasolicitat de o inflamatie de durata, celulele ficatului incep sa moara. Ficatul bolnav se necrozeaza. Stadiul final este ciroza. Urmarile cirozei sunt grave: ascita, tulburari ale functiei cerebrale (encefalopatie hepatica), hemoragie a stomacului sau a esofagului (varice) sau chiar cancer hepatic (carcinom hepatocelular). Printr-un tratament aplicat din timp, aceste urmari cronice pot fi preintampinate.

Hepatitele A si B pot fi evitate prin vaccinare, nu si hepatita C.

Valori hepatice crescute – simptome si tratament 

Multe din cazurile de boli hepatice sunt descoperite tarziu, deoarece ficatul nu simte durere si nu transmite avertizari. Simptomele sunt mai degraba generale, nespecifice si sunt deseori clasificate ca indispozitii de zi cu zi cum ar fi stres si epuizare cronica. 

Acordati atentie semnalelor noi si neobisnuite ale corpului. Daca sunteti nesigur, discutati cu medicul. O descriere mai atenta ii va permite medicului sa se decida pentru investigatii mai detaliate. Daca totusi valorile hepatice mari va sunt cunoscute, trebuie cautata o alta cauza a modificarii.

Simptomele unei boli hepatice 

Iata cateva dintre simptomele care pot indica o boala a ficatului sau a bilei:

  • Oboseala continua, tulburari de concentrare 
  • Senzatie de presiune in abdomenul superior drept 
  • Mancarime 
  • Scaun de culoarea lutului si urina inchisa la culoare 
  • Scaderea apetitului, senzatie de repulsie fata de anumite alimente, in special carne
  • Modificari in greutate, greata si varsaturi, balonare 
  • Sangerari si hematoame
  • Colorarea in galben a pielii sau a ochilor 
  • Frecvente dureri musculare si de membre 
  • Caderea parului de pe piept si abdomen in cazul barbatilor 
  • Valori hepatice mari Gamma-GT, GOT si GPT

Daca ati observat frecvent aceste simptom, este cazul sa discutati cu medicul dvs.

Tratamentul bolilor hepatice 

Nu exista un panaceu pentru orice boala a ficatului. Atunci cand se constata existenta bolii, optiunile de tratament variaza in functie de cauza – uneori fiind complet opuse. Spre exemplu hepatita C este tratata cu medicamente care urmaresc stimularea sistemului imunitar impotriva virusului (Interferon).

In cazul hepatitei autoimune, in care sistemul imunitar ataca ficatul, se incearca, prin medicamente, amortizarea atacului sistemului imunitar. Pacientilor obezi care sufera de ficat gras (NASH) li se recomanda o schimbare a obiceiurilor alimentare si pierderea kilogramelor in plus.

Indiferent de cauza care se ascunde in spatele afectiunii hepatice, retineti urmatoarea regula: evitati alimentele care ingreuneaza functionarea ficatului. In special alcoolul, insa si fumatul poate agrava eventualele afectiuni deja existente. Medicamentele care nu sunt absolut necesare ar trebui evitate.

Mai dificil este atunci cand trebuie sa urmati un tratament medicamentos pentru o alta afectiune grava si acestea afecteaza ficatul. Consultati medicul sau farmacistul, pentru a stabili daca exista preparate mai tolerabile. Nu renuntati sub nici o forma la tratamentele medicamentoase importante (ex: pentru tensiune arteriala sau epilepsie)  doar pentru ca valorile hepatice sunt ridicate.

Cine poate fi de ajutor ?

Daca sunteti ingrijorat deoarece prezentati simptome sau testele hepatice indica faptul ca ati putea suferi de o boala a ficatului, apelati la medicul de familie. Daca este cazul, solicitati o consultatie din partea unui medic specialist in domeniu, respectiv un hepatolog sau gastroenterolog. Acestia sunt disponibili fie in cabinete private sau in clinici. Consultati un medic in care aveti incredere.