Pierderea constientei

Pierderea constientei

Ce se intampla in corp atunci cand dispar simturile, cand pamantul de fuge de sub picioare si mintea devine incetosata? Starile de lesin sunt intotdeauna periculoase, sau exista situatii in care pierderea constientei este o forma de protejare a creierului?

Ce este starea de constienta, dar cea de pierdere a constientei?

Atunci cand punem laolalta toate gandurile, sentimentele, amintirile si perceptiile – asadar totalitatea trairilor, si cand toate procesele psihice se afla in legatura cu propriul „eu” (constienta de sine) obtinem o vedere de ansamblu a termenului complex „constienta”, care pare sa ne deosebeasca de animale.

Insa in special in ultimii ani, se incearca stabilirea starilor de constienta si de pierde a constientei in randul animalelor. Cercetarea este foarte dificila in ceea ce priveste animalele care dispun de sisteme de comunicare foarte diferite de ale noastre. Acestea nu ne pot comunica starile pe care le provoaca durerile si trairile si in ce masura constienta de sine le influenteaza actiunile.

In practicile medicale, starea de constienta este verificata prin diverse metode de controlare a atentiei, a orientarii, a capacitatii de memorare, a gandirii si actionarii. Astfel se diferentiaza diverse stari de cunostienta (cum ar fi tenacitatea, vigilenta, scanning, relaxare, somnolenta, somn REM, coma), dintre care tenacitatea este definita ca fiind starea de constienta cu cel mai lung interval de atentie si tensiune maxima, pe cand la polul opus se afla coma, ca fiind starea cea mai redusa de constienta, in care mai functioneaza doar cateva mecanisme de aparare.

In cazul pierderii constientei, tulburarea poate fi pe termen lung sau scurt, in functie de cauza. Un episod scurt de pierdere a cunostintei, cunoscut si sub numele de lesin, consta in pierderea controlului asupra functiilor psihice si fizice. Tulburarile de constienta pot sa difere in functie de caracterul cantitativ si calitativ. In cazul tulburarilor cantitative de constienta, starea de constienta este restransa din ce in ce mai mult – in cazul starilor de confuzie sau somnolenta, cel in cauza este somnoros insa nu este inconstient.

In starile de sopor, pre-coma sau coma, pierderea constientei este foarte adanca, iar cel in cauza nu poate fi trezit in ciuda aplicarii de stimuli durerosi. Starile de pierdere constientei, precum delirul si starile comatoase sunt insotite de halucinatii, anxietate si iritabilitate.

Cum se formeaza episoadele de pierde a constientei?

Datorita legaturilor nervoase complexe, creierul tolereaza putine devieri de la starea de functionare metabolica normala. Pentru a mentine aceasta stare constanta, irigarea cu sange a creierului, metabolismul cranian si presiunea la nivel cranian formeaza un sistem de control foarte sensibil, care detecteaza imediat modificari si reactioneaza.

Atunci cand se instaleaza o tulburare in sistem, toate functiile craniene superioare- printre care se numara si starea de constienta cu toate aspectele pe care le implica, functii de protectie si reflexe vitale cum ar fi reglarea respiratiei, ritmul cardiac sau asigurarea nivelului glicemiei din sange: creierul  amana momentul in care supravietuirea nu mai este sigura si in care urmarile constau in daune ireparabile la nivelul creierului si al corpului.

Pierderea constientei – cauze si simptome 

Care sunt cauzele pierderii constientei?

In principiu, tulburarile de circulatie la nivel cranian, cum sunt cele intalnite in cazul traumatismelor craniene sau a comotiilor cerebrale, care pot aparea ca urmare a unei hemoragii sau a unui vas de sange infundat, difera de tulburarile metabolice specifice intoxicarii cu droguri sau medicamente sau care pot aparea si in randul diabeticilor, in cazul insuficientei hepatice severe sau a afectiunilor glandei tiroide. 

Printre celelalte cauze, tulburarile functiei cerebrale joaca un rol important. Astfel, o inflamare a creierului, o convulsie, o tumoare cerebrala sau un traumatism cranian suferit in urma unui accident, pot fi cauze ale pierderii constientei. In aceste cazuri, starile de excitatie din creier sunt atat de afectate, incat in creier se deruleaza numai functii primitive.

Foarte frecvent, lesinurile scurte sunt provocate de o tulburare pe termen scurt a irigarii cu sange a creierului, atunci cand unul din centrele nervoase care administreaza functia inimii este afectat. Aceste centre controleaza printre altele si nivelul tensiunii arteriale periferice – atunci cand tensiunea arteriala scade puternic, creierul nu mai este irigat corespunzator si intra in „modul de urgenta”.

Aceste pierderi scurte de constienta sunt numite sincope –in functie de centrul nervos afectat exista sincope vagovasale, sincope mictionale (atunci cand sincopele apar in timpul mictiunii), sincopele de tuse, sincope ortostatice (cand pierderile de cunostinta se instaleaza atunci cand pacientul se ridica din orizontala pe verticala) sau atacurile Adam-Stokes, cand stimulatorul nostru cardiac biologic se intrerupe pentru cateva momente.

Cum se manifesta pierderea cunostintei?

Prin extinderea tulburarii, toate procesele psihice sunt incetinite pana cand starea de constienta este atat de limitata incat nu mai este posibila nici o perceptie a simturilor, iar controlul constient asupra diferitelor functii ale corpului, dispare: astfel, musculatura se relaxeaza – cel in cauza se prabuseste. Uneori se pierde si controlul asupra vezicii si a scaunului.

In spitale se deosebeste intotdeauna intre cazurile in care pacientul s-a prabusit si cele in care pierderea constientei a fost atat de scurta, fara a fi afectate toate nivelurile de perceptie, permitand astfel evitarea unei prabusiri. In special in cazul sincopelor, a starilor generalizate de convulsie cum ar fi cele epileptice, a crizelor de hipoglicemie in cazul diabeticilor sau o crestere a presiunii intracraniene, care poate aparea in cazul accidentelor, prabusirea este tipica.

Exista si forme de pierdere a constientei fara caderi: printre acestea se numara asa-numitele abcese si atacurile complex-focale, asadar forme de epilepsie, care nu presupun o stare generalizata convulsiva, ci o tulburare scurta a cunostintei, sau o scurta tulburare de irigare a creierului, printr-un cheag de sange, asa-numitul TIA (Atac ischemic tranzitoriu), care poate premerge o comotie cerebrala, similar migrenelor, in timpul caruia pacientii percep totul ca prin ceata.

Dupa episoadele scurte de pierdere a constientei, cei afectati isi aduc aminte ca li s-a facut negru in fata ochilor si ca au simtit o stare de rau. Pacientii care sufera de migrene, descriu simptome similare unei aure resimtite la marginea campului vizual sau senzatia privirii printr-un tunel. In cazul episoadelor mai lungi de pierdere a constientei, functiile cerebrale se intrerup pentru mai mult timp si se instaleaza o amnezie, o lacuna de memorie, care in functie de cauza pierderii constientei poate dura cateva zile.

Pierderea constientei – tratament 

Cum se poate actiona impotriva pierderii constientei?

Personal: Atunci cand simtiti ca urmeaza sa lesinati, incercati sa aduceti corpul intr-o pozitie din care o eventuala accidentare sa fie cat mai mica: asezati-va pe podea si ridicati picioarele pentru a permite o mai buna irigare a creierului cu sange si evitarea, pe cat posibil, a starii de lesin. Povestiti-i medicului dvs. despre momentul de pierdere a constientei, chiar daca a fost unul scurt: ar putea indica o tulburare cerebrala sau cardiaca, sau chiar o instalare a diabetului sau a unei tumori cerebrale!

In cazul altor persoane: In cazul in care constatati ca o persoana si-a pierdut cunostinta, asezati-o intr-o pozitie stabila, verificand respiratia si pulsul. Anuntati serviciul medical de urgenta, deoarece in cazul pierderii constientei este intotdeauna necesara stabilirea cauzei. Echipa medicala de urgenta va aplica masuri extinse de prim-ajutor si il va transporta pe cel in cauza la spital unde se va incerca stabilirea cauzei pierderii constientei.