Sarcina la peste 35 de ani – un joc de copii?

Sarcina la peste 35 de ani – un joc de copii?

Mai intai cariera, apoi copilul: numarul femeilor care amana sarcinile pentru dupa 30 de ani este in continua crestere. Odata cu aceasta amanare, cresc si riscurile de sanatate pentru mama si copil? Unii afirma ca in prezent, femeile care se hotarasc sa nasca la peste 35 de ani, nu au de ce sa se teama in legatura cu sanatatea fatului. Insa exista si opinii potrivit carora, riscul de a avea un copil cu invaliditati creste odata cu inaintarea in varsta a mamei. Ambele pareri sunt fondate. Riscurile unei sarcini tarzii pot fi evitate atunci cand mama urmeaza masurile de protectie si cand monitorizeaza chiar si acasa presiunea arteriala si glicemia din sange.

Rata malformatilor este mai mare

Iata de ce: odata cu cresterea varstei femeilor, tulburarile cromozomiale cresc in frecventa. Ceea ce inseamna ca fatul primeste fie prea multa sau prea putina informatie genetica. Printre cele mai cunoscute tulburari se numara sindromul Down (Trisomie 21), unde copilul se naste cu trei in loc de doi cromozomi 21.

Astfel, femeile gravide de peste 37 de ani inregistreaza un risc de 6 ori mai mare de a naste un copil cu sindrom Down, fata de o gravida de 25 de ani. De aceea, medicii sunt obligati sa informeze pacientele de peste 35 de ani sau cuplurile a caror varsta insumata atinge 70 de ani, sa efectueze diagnosticarea pre-natala.

Metode precum  biopsia de vilozitati coriale sau amniocenteza sunt in prezent singurele modalitati de diagnosticare precisa, prenatala a afectiunilor cum ar fi hemofilia, sindromul Down, sau spina bifida. Acestea nu sunt lipsite de riscuri. Embrionul poate suferi infectii, iar riscul de a provoca un avort spontan ca urmare a acestor controale este de 0,5%. Biopsia de vilozitati coriale nu reprezinta o obligatie. In cazul in care femeia gravida refuza o intrerupere de sarcina, in ciuda unei malformatii, se renunta si la examenul cromozomial.

Diabetul in timpul sarcinii 

Femeile care raman insarcinate dupa varsta de 30 de ani se confrunta cu un risc sporit de diabet instalat in timpul sarcinii si care se remarca in jurul saptamanii 40 de gestatie, fara indicii. Viitoarea mama se simte bine, nu prezinta nici un disconfort.

In multe cazuri avem de-a face cu o crestere a valorilor glicemiei – expertii vorbesc de o hiperglicemie postprandiala – in rest simptomele specifice lipsesc: stare de sete, diureza puternica si pierderea in greutate nu apar. Cu toate acestea, copilul este in pericol.  Pe langa numarul ridicat al avorturilor, mamele care sufera de diabet nasc mult mai des copii cu malformatii (2-3 procente). Femeie de peste 30 de ani, supraponderale, care au suferit deja avorturi sau care au nascut copii morti sunt afectate mai des.

Problema: examenele obisnuite din urina acopera 2% din cele 6% de femei care intr-adevar sufera de diabet gestational. Și pentru ca eliminarea zaharului se produce prin rinichi, testul poate indica in mod eronat valori pozitive. Zaharul din urina se poate afla in limitele normale, desi viitoare mama sufera de diabet gestational.

Problema diabetului gestational

Testul oral al tolerantei la glucoza promite o rata mai mare a preciziei si se recomanda intre a 24-a si a 28-a saptamana de sarcina. Desi in prezent nu este suportat de casa de sanatate, acest test trebuie efectuat pentru toate femeile gravide, chiar daca trebuie sa suporte personal costurile, deoarece reprezinta o investitie in viitor.

Iata in ce consta: femeia gravida bea o anumita cantitate de solutie de glucoza. Apoi se masoara glicemia din sange. Limitele sunt: inainte de ingerarea solutiei: < 90 mg/dl, dupa ingerarea solutiei 1 h: < 165 mg/dl, dupa 2 h: < 145 mg/dl, dupa 3 h: < 125 mg/dl. Daca doua dintre valorile glicemiei sunt mai mari dupa ingerarea solutiei, are loc diagnosticarea diabetului gestational. Daca nivelul glicemiei este mare chiar si inainte de ingerarea solutiei, femeii gravide i se va administra insulina pana la nastere.

Femeilor gravide nu li se recomanda medicamentele la care au acces persoanele diabetice neinsarcinate. Acestea ar dauna fatului. Glicemia trebuie bine gestionata si controlata cu strictete. De ce? O glicemie mare ar afecta bebelusul, care ar castiga mult in greutate si dimensiuni, fara insa ca organele sa tina pasul cu stadiul evolutiei.

Atentie! Femeile care au suferit de diabet gestational se pot astepta ca afectiunea sa se mentina si dupa nastere sau sa reapara ani mai tarziu. Pentru a detecta la timp afectiunea, se recomanda realizarea testului de sange la 1-2 ani pentru masurarea glicemiei.

Masurarea regulata a tensiunii 

O alta afectiune care necesita o atitudine pozitiva din partea viitoarei mame este pre-eclampsia, cunoscuta si ca toxemia gravidica. Intre 5-7 procente dintre gravide sufera de hipertensiune arteriala, in special atunci cand sunt supraponderale si ceva mai in varsta. Daca la toate acestea se adauga edemele si o crestere a proteinelor eliminate prin urina, la 20 de saptamani de sarcina, tabloul clinic al pre-eclempsiei este complet.

In limbajul de specialitate, aceste simptoame sunt cunoscute si ca gestoza EPH. E, P si H sunt majusculele simptomelor din limba engleza: E (edem, acumulari de apa), P pentru proteinurie si H pentru hipertensiune. Cu timpul, afectiunile circulatorii asociate pot provoca daune la nivelul tesuturilor organelor.

Cauza in sine nu a fost stabilita. Se pare ca factorul declansator ar fi dezechilibrul metabolic dintre sistemul imunitar al mamei si proteinele straine ale fatului. Urmare: Anumite parti ale placentei nu sunt irigate cu sange, iar copilul este insuficient alimentat. Intre 20 si 30 de procente din numarul tuturor avorturilor se datoreaza tensiunii arteriale mari a mamei. Insa si viitoarele mame sunt in pericol: rinichii retin sodiul si apa si sporesc acumularile de apa din corp. De indata ce functia hepatica este afectata, durerile se resimt in abdomenul superior, si se instaleaza o stare de rau si varsaturi. Sunt posibile si ameteli, dureri de cap si probleme de vedere. Viitoarele mame pot suferi de convulsii ale creierului (eclampsii), iar plamanii si inima pot intra in colaps. Hemoragiile craniene, insuficientele renale si hepatice sunt cunoscute sub numele de sindromul HELLP.

O tensiune arteriala de 140/90 mmHg indica o pre-eclampsie usoara, iar tensiunea de peste 160/110 mmHg indica deja o evolutie severa. De aceea se recomanda luarea tensiunii de mai multe ori pe zi. Doar asa puteti reactiona in cazul aparitiei complicatiilor.

Stari de rau: neplacute insa nu inevitabile 

Perioada de sarcina nu este intotdeauna simpla si este uneori insotita de disconfort fizic. Mai mult de jumatate din femeile insarcinate se plang de starile de rau resimtite in primele luni de sarcina. Vestea buna este ca acestea dispar dupa primele 14 saptamani de sarcina.

Starea de rau asociata deseori cu varsaturile, este un indiciu pentru o sarcina cu evolutie normala. Explicatia sigura pentru aceste stari de rau nu a fost inca stabilita. Se pare ca are legatura cu HCG (gonadotrofina corionica umana) care se formeaza in invelisul exterior al sacului amniotic si care stimuleaza secretia de progesteron.

Odata cu al doilea trimestru de sarcina, placenta preia sarcinile HCG, iar acesta din urma incepe sa scada. Cel mai probabil, acesta este motivul pentru care starile de rau dispar dupa un timp. De ce nu sufera toate gravidele de aceste stari de rau, ramane in continuare o intrebare fara raspuns.

Recomandare: Pentru ca starile de rau din timpul sarcinii sunt de cele mai multe ori matinale, incercati sa mancati o gustare chiar inainte de a va da jos din pat. Cel mai bine, pregatiti-o inca de seara pe noptiera, fie ca sunt biscuiti sau un mar. De-a lungul zilei, incercati sa va impartiti mesele in portii mai mici si mai dese. In cazul varsaturilor frecvente, nu uitati sa va hidratati din plin. Apelati la antiemetice, doar atunci cand starile de rau sunt greu de suportat. Consultati medicul inainte de administrare.