Depresia post-partum

Depresia post-partum

Pentru majoritatea celor afectate, reactia este de cele mai multe ori de neinteles. In locul fericirii nasterii, se simt invadate de un sentiment de tristete profunda, gol sufletesc, disperare, anxietate si chiar atacuri de panica. Depresia post-partum a fost descrisa inca din vremea lui Hipocrate, parintele medicinii moderne. Disperarea si sentimentele de vinovatie pot conduce in cazurile de depresie postpartum (PPS) la formarea unui cerc vicios maniacal si chiar ganduri suicidale.

Tulburarile postpartum 

Starile femeilor dupa nastere se impart, in mare, in trei categorii diferite:

  • 1. Tristetea postpartum (Baby-Blues),
  • 2. Depresia postpartum si 
  • 3. Psihoza postpartum.
 

Acestea nu se alatura izolat, una langa alta ci se pot intrepatrunde, astfel ca starea de babyblues se poate transforma in depresie. Starea Baby-Blues se mentine de regula pe termen scurt si este intalnita in primele zile dupa nastere, in randul a 50-80% din mame. Simptomele sunt: tristete, stari dese de plans, oscilatii ale starilor, oboseala si epuizare, teama si iritabilitate.

Starea baby-blues este de regula scurta, de aceea este considerata a fi relativ inofensiva. Nu ar trebui insa trecuta cu vederea. Daca starea de tristete dureaza peste doua saptamani, exista pericolul transformarii acesteia intr-o depresie permanenta, de care sunt afectate circa 10-20% din toate mamele.

Simptome

Depresia postpartum poate debuta oricand in primul an dupa nasterea copilului, iar intensitatea poate varia de la formele usoare, la cele majore, progresul fiind de multe ori rapid. Pe langa simptomele intalnite in timpul starilor baby-blues, depresia postpartum este marcata de dezinteres, tulburari de concentrare, de apetit, tulburari de somn, sentimente ambivalente fata de cel mic, uneori chiar ganduri suicidale.

Psihoza postpartum se instaleaza in principal, in primele saptamani dupa nastere si se poate dezvolta pe fondul unei depresii. Se numara printre cele mai grave forme ale crizelor postpartum si se inregistreaza in cazuri de 1-3 din 1000 de mame. 

Varietatea tabloului clinic difera de la euforie la stari de neliniste motrica, de la indiferenta completa, la halucinatii care pot pune in pericol atat mama si pe nou-nascut si pot fi de natura religioasa.

Temerile postpartum ca tablou clinic de sine statator 

Tulburarile de anxietate nu sunt in mod obligatoriu inrudite cu depresiile. Simptomele de anxietate apar in primele 2-3 saptamani de dupa nastere si devin clare abia dupa cateva saptamani. Temerile se concentreaza asupra starii de bine a celui mic (nu pot sa imi iubesc copilul, nu sunt o mama buna). Atacurile de anxietate postpartum insotite de ganduri si reprezentari repetitive sunt forme severe ale reactiilor de anxietate postpartum.

Cauze si terapie

Modificarile hormonale si alte cauze

Ca urmare a modificarilor hormonale instaurate in corp in urma nasterii, intre 50-80% din mame sufera de tulburari de stare pentru scurte perioade de timp. 

Scaderea brusca a hormonului estrogen si progesteron conduce la modificarea echilibrului sufletesc. In cazul mamelor care sufera de depresie postpartum, verificarea valorilor hormonale ar putea indica aceasta cauza. Testul hormonal se poate extinde timp de mai multe zile, pentru a putea stabili cele mai sensibile oscilatii hormonale. In anumite situatii, se poate apela la terapia de substitutie hormonala.

De riscul depresiei sunt afectate in special femeile care au suferit si inaintea sarcinii de probleme psihice sau care au trecut printr-o sarcina nedorita. Șocurile, nesiguranta extrema, problemele de cuplu (mame singure, parasite de tatal nou-nascutului), suprasolicitarea ca urmare a noului rol de mama sunt doar cateva dintre aspectele care pot influenta instaurarea depresiei.

Detectarea timpurie a tulburarilor postpartum 

Detectarea timpurie a tulburarilor este esentiala pentru un tratament eficient. Deseori, dupa nastere, gandurile suicidale se instaleaza, iar bebelusul poate deveni si el o victima (asa numita sinucidere extinsa). Proaspetele mame nu isi exprima sentimentele in mod spontan si direct imediat dupa nastere. Comunica in mod indirect cu mediul si familia, neintelegand situatia, fapt care agraveaza starea. De aceea este necesar ca partenerii si familia sa fie atenti la oscilatiile extreme de dispozitie.

Este necesar in astfel de cazuri sa apelati la sfatul medicului ginecolog, pentru a preveni riscul unei depresii post-partum, deoarece nu mai este vorba de o simpla stare de babyblues, ci de o afectiune periculoasa, depresia.

Caile de iesire din depresie 

In functie de gravitatea tulburarilor, in cele mai multe cazuri terapia include si tratament medicamentos. In prezent, sunt disponibile medicamente care pot fi administrate si in timpul alaptarii. Spre deosebire de somnifere si calmante, antidepresivele nu creeaza dependenta.

Ginecologul impreuna cu pacienta respectiv apartinatorii, vor stabili daca se impun masuri insotitoare cum ar fi terapie comportamentala, de familie sau sistematica. Uneori este necesara chiar internarea intr-o clinica.

Mamele afectate au nevoie de sprijin, de rabdare, de intelegere si toleranta. Ajutorul poate sa constea in sprijin financiar, sau in realizarea sarcinilor zilnice. Puteti apela la medicul de familie. Solicitati sprijin in ceea ce priveste alimentatia, faceti cat mai multa miscare in aer liber, participati la intalnirile grupurilor formate din alti pacienti si constientizati ca si in calitate de mama aveti nevoie de timp pentru dvs.

Medicii din asociatia profesionala a ginecologilor afirma ca prognoza majoritatii tulburarilor  afective de dupa nastere este una pozitiva daca se apeleaza la tratamente corespunzatoare. Acesta sunt la dispozitia pacientelor cu sfaturi si solutii