Balbaiala

Balbaiala

Copiii sunt cei care sufera cel mai frecvent de balbait, insa acesta nu trebuie sa reprezinte un motiv de ingrijorare. Aristotel, Winston Churchill, Marilyn Monroe, "Mr. Bean" Rowan Atkinson, Bruce Willis sunt doar cateva dintre exemplele de persoane celebre care au depasit problema balbaitului, fara insa a fi vorba de o vindecare, deoarece potrivit expertilor, balbaitul nu dispare niciodata complet.

Balbait – pierderea controlului

Balbaitul consta in pierderea controlului asupra aparatului de vorbire, fara insa a reprezenta o tulburare psihica. Exista trei forme de balbaiala: clonica- aceasta consta in repetarea literelor individuale in timpul vorbirii, balbaiala tonica- aceasta consta in intreruperea fluxului vorbirii si balbaiala mixta care reprezinta o combinatie intre balbaiala clonica si cea tonica. In timpul balbaielii, organismul este tensionat, musculatura fetei este incordata, respiratia este neregulata, pacientul se inroseste si transpira. Multe dintre persoanele afectate de balbaiala devin maestrii in evitarea diferitelor cuvinte si situatii, fapt ce ii poate afecta atat in viata personala cat si in cea profesionala. Daca la acestea se adauga si reactiile negative ale celor din jur, izolarea celui in cauza este aproape inevitabila.

Balbaitul in copilarie – evitarea reactiilor exagerate

Balbaiala incepe devreme, respectiv in copilarie, intre al doilea si al cincilea an de viata, atunci cand copilul se afla in plina dezvoltare la nivel lingvistic, fizic, psihic si emotional. Aproximativ 5% din toti copiii se confrunta cu aceasta problema insa odata cu inaintarea in pubertate, balbaiala dispare de la sine, ajungand ca doar un procent dintre copiii afectati sa necesite terapie in acest sens. Comparativ cu fetele, baietii sunt afectati de 4 ori mai frecvent. "Parintii nu ar trebui sa reactioneze exagerat atunci cand observa ca cei mici se balbaie intre 3 si 5 ani", recomanda profesorul Schade, expert in tulburarile de vorbire din cadrul universitatii Bonn.

Daca celui mic i se atrage prea des atentia asupra balbaielii, daca este intrerupt si corectat sau chiar somat, problema se va agrava. Copiilor le face placere in mod natural sa vorbeasca, prin corectari li se atrage atentia asupra acestei probleme si dezvolta chiar o teama de a vorbi. Daca cei mici au intre 50 si 1000 de cuvinte pe care nu e pot pronunta fluent, acesta nu reprezinta un mot de ingrijorare, deoarece in fervoarea povestirii, cei mici repeta anumite cuvinte sau chiar inventeaza unele apropiate de cele corecte.

Daca de-a lungul a cateva luni se observa o repetitie a unor silabe sau litere  ("ci-ci-ci-ciocolata,, P-p-p-auza") sau prelungeste exagerat anumite litere ("Caaaaine"), parintii ar trebui sa apeleze  la ajutorul unui expert. Motivul pentru care unii dintre copii incep sa se balbaie nu este cunoscut. Intre timp a fost descoperit faptul ca exista o predispozitie genetica ereditara.

Terapia pentru copii prin joc

Parintii ar trebui sa solicite ajutor din partea unui expert doar atunci cand cel mic evita sa mai vorbeasca, daca vorbirea este insotita de grimase specifice sau daca se observa probleme respiratorii in timpul vorbirii. "Inclusiv parintii care au indoieli cu privire la problemele de vorbire pe care le prezinta cei mici, respectiv daca sunt simptome ale balbaielii ar trebui sa se adreseze unui expert", subliniaza profesorul Schade. Cu ajutorul unei terapii corespunzatoare, acesti copii invata sa depaseasca prin joaca problema balbaielii.

Important: se recomanda o abordare cat mai deschisa a balbaielii, inclusiv a sentimentelor negative cum este frica sau rusinea. "Copiii afectati trebuie sa invete sa trateze problema fluentei vorbirii fara teama. Experientele placute din timpul terapiei, parintii relaxati, teama tot mai redusa si increderea in propria persoana vor conduce la cresterea fluentei vorbirii", explica logopedul Hanna Engelmann.

Terapia pentru adulti

Situatia este diferita in cazul adultilor care trebuie sa se trateze toata viata pentru a-si controla balbaiala. In principiu exista doua abordari: asa-numitul "Fluency Shaping", care consta in deprinderea anumitor tehnici speciale care modifica vorbirea in sine, in prima faza prin instrainarea acesteia. Vocalele sunt puternic prelungite, respiratia este controlata, miscarile de vorbire sunt realizate fara o implicare puternica a muschilor. In cele din urma vorbirea devine din nou naturala, insa ramane un proces foarte constient si controlat.

A doua terapie este cea a modificarii balbaielii numita si metoda Van-Riper. Cuvintele balbaite nu sunt evitate ci exprimate controlat si constient cu ajutorul tehnicilor de vorbire. Aceasta metoda presupune demontarea prealabila a propriilor frici si a asteptarilor negative.

Ambele abordari sunt eficiente, insa doar terapeutul poate stabili care este cea corecta in functie de fiecare caz in parte. Un aspect interesant este acela ca persoanele care sufera de aceasta problema sunt mult mai fluente atunci cand vorbesc in soapta sau cand canta in cor. Daca insa apare o presiune de ordin comunicativ, cum ar fi in timpul apelurilor telefonice sau a discursurilor in fata unui public, balbaitul devine mai accentuat. Hipnoza si psihoterapia pot fi si ele de ajutor ca masuri suplimentare logopediei.

Medicamentele – in general cele de relaxare a musculaturii- sunt eficiente numai pe durata administrarii si sunt insotite de efecte secundare.