Hrisca, quinoa si amarant

Hrisca, quinoa si amarant

Quinoa, amarantul si hrisca sunt printre cele mai cunoscute reprezentante ale asa –numitelor pseudo-cereale, deoarece asemanator cerealelor, contin amidon. Semintele lor pot fi procesate ca si cerealele, astfel ca pot fi preparate ca garnituri, similar orezului, spre exemplu. De asemenea, pot fi folosite si pentru prepararea painii, insa doar in combinatie cu faina de grau, ovaz sau spelta, deoarece pseudo-cerealele nu contin glutenul necesar framantarii aluatului de paine. Tocmai lipsa glutenului face ca pseudo-cerealele sa fie atat de interesante pentru persoanele care sufera de intoleranta la gluten. La fel ca si quinoa, amarantul se caracterizeaza printr-o cantitate semnificativa de proteine, minerale, vitamine si fibre vegetale. Valoarea biologica a proteinelor care se regasesc in amarant o depaseste pe cea a laptelui, spre exemplu.

Hrisca

Hrisca poate fi preparata sub forma de gris, poate fi macinata si folosita pentru pregatirea clatitelor, ca umplutura pentru supe etc.

Modul in care hrisca a patruns in secolul al 14-lea din Asia Centrala in Europa Centrala constituie in continuare un mister pentru istorici. 

Amarantul si quinoa: surse de energie

Amarantul se numara printre cele mai vechi plante de cultura ale civilizatiei umane. In America de Sud, spre exemplu, amarantul este folosit in alimentatie de peste mii de ani si drept ofranda pentru zei.

Amarantul a fost considerata timp indelungat ca fiind o planta sfanta. Incasii si aztecii ii atribuiau puteri deosebite, insa odata cu sosirea cuceritorilor spanioli, culturile de amarant au fost interzise, campurile au fost distruse, in incercarea de a le distruge bastinasilor sursele de energie. Amarantul este bogat in vitaminele B1 si B2 si in minerale. De asemenea, amarantul este o sursa excelenta de calciu, magneziu si fier, dar si de acizi grasi nesaturati.

Quinoa este cunoscuta si sub denumirea de "cereala incasilor" si este o sursa excelenta de proteine, fier, zinc, magneziu si acizi grasi nesaturati. Este foarte apreciata de persoanele care sufera de alergii, ca alternativa la cerealele obisnuite.

Semintele mici, rotunde au un gust usor de nuca si contin cu 15% mai multe proteine decat cerealele obisnuite, printre care aminoacizi esentiali cum ar fi lizina, triptofanul si cistina. In plus, nu contin gluten, fiind foarte apreciate si de persoanele care sufera de intoleranta la gluten.

Ingrediente periculoase

Institutul de cercetare pentru alimentatia copiilor din Dortmund atrage atentia asupra unui aspect mai putin cunoscut al pseudo-cerealelor: hrisca si amarantul contin anumite taninuri care inhiba asimilarea vitaminelor si mineralelor in organismul uman. In plus, acestea inhiba si enzimele digestive si valorificarea proteinelor din hrana. In cazul hristii, colorantul care se regaseste in membrana fructelor ("Fagopirina") este problematica: prin consumul acesteia, pielea devina mai sensibila la razele solare, fapt ce poate fi evitat prin consumul de hrisca decorticata.

Quinoa se protejeaza impotriva daunatorilor prin saponinele amare. Saponinele pot dauna celulelor din sange si pot irita mucoasa intestinala, permitand alergenilor si substantelor nocive sa ajunga prin peretele intestinal in sange. In cazul copiilor mici, sistemul digestiv nu este inca dezvoltat complet, astfel ca saponinele pot fi problematice. La fel de problematice pot fi si pentru adultii care sufera de o infectie gastrica. In anumite conditii, pot ajunge in sange, pot distruge celulele rosii si pot provoca chiar si probleme hepatice.

Quinoa disponibila in magazine este spalata si decorticata si astfel nu mai este amara. Nu se cunoaste insa in ce masura sunt eliminate saponinele prin aceste metode.  Prin prepararea la cald, aproximativ o treime din saponinele ramase sunt distruse si devin astfel inofensive.

Societatea germana pentru nutritie recomanda evitarea preparatelor quinoa in alimentatia copiilor, sustinand ca in ciuda proceselor de spalare, quinoa pastreaza urme de saponine. Restrictiile nu se aplica adultilor si copiilor mai mari. Cu toate acestea, nu uitati sa spalati intotdeauna quinoa sub jet puternic de apa.