Fosfor in alimentatie

Fosfor in alimentatie

Fosforul este un mineral important care este asimilat prin alimenatie sub forma de fosfat. Impreuna cu calciul, fosforul joaca un rol important pentru asigurarea rezistentei oaselor, a dintilor, a transformarii hranei in energie, in dezvoltarea peretilor celulari si ca substanta amortizoare in sange. Fosforului ii revin nenumarate functii ale organismului uman, insa importanta lui a fost descoperita abia la inceputul secolului 20. Fosforul este implicat in procesul de mineralizare a substantei osoase. In plus, joaca un rol important in calitate de parte integranta a adenozintrifosfatului, asadar in stocarea energiei din organism.

Fosfor: prezenta si functii in organism

Fosforul este necesar pentru formarea peretilor celulari, fiind si parte integranta a acizilor nucleici din materialul genetic (ADN), raspunzand pentru structura acestuia. O alta functie care revine fosforului este cea de substanta de amortizare in echilibrul acid-bazic, ajutand la stabilizarea valorii pH din sange. Cantitatea de fosfor din organism se ridica la aproximativ 600–700 g; aproximativ 90 % din aceasta cantitate atasata de oase. Fosforul este eliminat in principal prin urina, dar si prin scaun. In cazul deficitului de calciu din sange, glanda paratiroida secreta un hormon (parathormon/hormonul parat/PTH), care elibereaza calciul din oase, fiind eliberat concomitent si fosforul.

 

Asimilarea de fosfor prin alimentatie

Doza zilnica recomandata este de 700 mg de fosfor. Aceasta doza zilnica de fosfor se regaseste in urmatoarele alimente:

  • 55 g tarate de grau
  • 120 g boabe de soia
  • 120 g branza Gouda (30 % grasime)
  • 160 g sardine in ulei
  • 170 g linte
  • 180 g fasole alba
  • 350 g paine de secara
  • 390 g carne de port
  • 760 g iaurt (3,5 % grasime)
  • 1400 g gulii

Fosforul se regaseste in aproape toate produsele alimentare. Printre cele mai importante surse de fosfor se numara produsele care contine proteine, nucile, leguminoasele, fructele si legumele.

Simptomele deficitului de fosfor

Fosforul se regaseste practic in toate alimentele, astfel ca aparitia unei stari de carenta de fosfor in conditiile unei diete echilibrate, este practic foarte rara, insa destul de frecventa in cazul administrarii de hrana artificiala. Printre celelalte cauze ale deficitului de fosfor se numara afectiunile renale, sub-functia glandelor paratiroide si o deficienta de vitamina D. Atunci cand nivelul fosfatului scade sub o anumita valoare, exista pericolul aparitiei osteomalaciei (rehitism in randul copiilor).

Exces de fosfor

In mod normal, organismul elimina excesul de fosfor prin urina. Hiperfosfatemia –asadar nivelul exagerat de mare de fosfor in sange- este posibila doar in conditiile prezentei unei insuficiente renale si a unei subfunctii a glandelor paratiroide. In prezent exista teorii care neaga posibilitatea aparitiei tulburarilor de formare a oaselor ca urmare a unui exces de fosfor combinat cu un deficit de calciu. Se pare insa ca exista o legatura intre consumul exagerat de fosfor si hiperactivitatea in randul copiilor (ADHS).

Fosfati in alimente

Acidul fosforic si fosfatii sunt folositi in mod frecvent si variat in industria alimentara sub forma de adaosuri alimentare. Astfel, servesc drept antioxidanti, agenti de afanare, regulatori de aciditate si conservanti. Se regasesc in cantitati relativ mari si in bauturile de tip cola, in limonade, in alimente puternic colorate, in dulciuri etc. Se pare ca in combinatie cu sodiul, fosforul conduce la hiperactivitate in randul copiilor.