Stenoza spinala

Stenoza spinala

Sezutul si aplecatul nu sunt insotite de dureri, insa statul in picioare si mersul au devenit insuportabile? Diagnosticul acestor simptome ar putea fi stenoza spinala – pentru pacientii in varsta, cel mai frecvent motiv pentru operatiile la coloana vertebrala. Canalul spinal este localizat in sira spinarii si este cel care protejeaza maduva spinarii. Peretele canalului spinal este format din mai multe structuri: discurile vertebrale,  articulatiile intervertebrale, ligamentul flavum, care stabilizeaza coloana vertebrala in lungime.

Cauzele stenozei spinale

Acest invelis protector nu este scutit de riscuri – spre exemplu in cazul unei hernii de disc – discurile vertebrale patrund in canalul spinal si reduc spatiul disponibil nervilor. Pe de alta parte, odata cu inaintarea in varsta, articulatiile intervertebrale, la fel ca si celelalte oase si articulatii, se uzeaza.

Artroza conduce la extractii osoase care ingusteaza canalul spinal si reduc caile de iesire ale nervilor. Stenoza spinala se agraveaza atunci cand coloana este intinsa, deoarece ligamentul flavum care este mai degraba scurt si gros, ingusteaza si mai mult spatiul interior. Prin indoirea in fata a coloanei vertebrale, ligamentul se intinde si devine mai subtire, de aceea se reduc si durerile.

Stenoza spinala: simptome si diagnostic

Stenoza spinala apare, in principal, in zona lombara a coloanei (stenoza spinala lombara). Mai rare sunt stenozele spinale cervicale si cele toracice. Simptomele stenozei spinale sunt cauzate de functia ingreunata a nervilor maduvei spinarii ca urmare a ingustarii spatiului pe care aceasta il are la dispozitie.

Starile de disconfort sunt tipice: in functie de pozitia corpului, apar si durerile de spate si deseori durerile in picioare. Durerile se agraveaza in pozitie verticala, in picioare si in mers si scad in intensitate in timpul indoirilor si a sezutului. Deseori se inregistreaza si o senzatie de ingreunare si spastica in picioare, de amortire in sezut care se intinde pana in picioare.

Ca urmare a durerilor pe care le resimt sau a senzatiilor de amorteala din picioare, pacientii se confrunta deseori cu claudicatia spinala. Cu timpul, raza miscarilor si activitatile zilnice se reduc ca urmare a stenozei spinale.

Datorita simptomelor specifice, diagnosticarea stenozei spinale nu prezinta probleme. Cu ajutorul radiografiilor, a tomografiilor si examenului RMN, pot fi excluse alte afectiuni cum ar fi polineuropatia. Substanta de contrast administrata intravenos (mielografia) indica prezenta respectivelor constrictii.

 Tratamentul stenozei spinale

Terapia stenozei spinale incepe prin masuri conservative, similare herniei de disc: gimnastica medicala, medicamente antiinflamatoare, eventual injectii cu cortizon in canalul spinal. In plus, se poate opta pentru anumite corsete care sa sprijine mentinerea coloanei intr-o anumita pozitie pentru a evita aplicarea de presiune pe canalul spinal si pe nervi.

Daca aceste masuri nu imbunatatesc semnificativ simptomele stenozei spinale, este necesara interventia chirurgicala. In functie de gravitatea simptomelor, sunt posibile interventii minim invazive si operatii clasice. In cazul interventiilor minim invazive, in urma anesteziilor locale sunt montate dispozitive de distantiere spinala (Spacer) care extind canalul spinal si intind coloana. Dat fiind faptul ca aceasta procedura este relativ nou, rezultatele pe termen lung nu sunt inca disponibile.

Interventii chirurgicale: rezultate bune pe termen lung

De regula, pentru tratarea stenozei spinale este necesara decompresia radacinilor nervilor. In trecut, procedura frecventa consta intr-o laminectomie completa, care consta in rezectia apofizelor vertebrale: asadar nu doar ligamentul flavul ingrosat, ci si protuberantele osoase ale articulatiilor,  procesele spinoase si imbinarile vertebrale.

Aspectul problematic consta in instabilitatea ulterioara care deseori rezulta in spondilolistezis si alte disconforturi care necesitau o stabilizare suplimentara (spondilodeza).

Din acest motiv, in prezent, operatia de stenoza spinala se mentin procesele spinoase si mici vertebre si sunt indepartate numai protuberantele osoase si ligamentul flavum ingrosat. Procedurile de stabilizare ulterioara sunt necesare numai in situatiile in care sunt indepartate segmente osoase mai ample. Efectele benefice sunt resimtite pe termen lung, iar pacientii sunt scutiti ani de zile de durerile specifice.