Reumatism – un nume pentru 400 de afecțiuni

Reumatism – un nume pentru 400 de afecțiuni

Afecțiunile reumatice au de cele mai multe ori o evoluție cronica, sunt dureroase si asociate cu restricționări permanente de mișcare. Termenul reumatism cuprinde peste 450 de afecțiuni având cauze dintre cele mai diferite. Între 200 și 400 de afecțiuni ale sistemelor muscular și osos (în funcție de subclasificări) sunt cuprinse în aceasta denumire, reumatism.

Tipuri de reumatism

Diferitele clasificări se datorează lipsei unei definiții unitare a reumatologiei (domeniul medical de specialitate care se ocupă de afecțiunile reumatologice). Astfel, se deprind patru respectiv cinci grupe majore:

1. Afecțiunile degenerative: Uzura diferitelor articulații, cum este cazul artrozei. Aceste afecțiuni reprezintă aproximativ jumătate din totalitatea bolilor reumatice și se înregistrează cel mai frecvent în articulația soldurilor, a genunchilor sau a umerilor.

2. Reumatismul de țesut moale: în acest caz nu sunt afectate articulațiile, ci țesuturile moi. Pe lângă ligamente și mușchi, deseori sunt afectate și organele interne de fibromialgie, o afecțiune greu de diagnosticat, care în prezent constituie 40% din cazurile de reumatism înregistrate.

3. Bolile reumatice inflamatorii: în acest caz, sistemul imunitar este cel care joacă feste, deoarece formează anticorpi autoimuni, la care organismul reacționează printr-o inflamație. În cazul artritei reumatoide, este afectată pielea internă a articulațiilor mâinilor și picioarelor. În cazul spondilitei ankilozante (boala Bechterew) sunt afectate articulațiile vertebrale, iar în cazul artritei psoriazis, articulațiile degetelor de la mâini și picioare sunt cele afectate. Aceste forme reprezintă 10% din totalitatea cazurilor de reumatism, însă au deseori o evoluție severă. Inclusiv inflamațiile articulare întâlnite în cazul bolii Crohn și a boreliozei intră în aceasta categorie. În plus, tot din această grupă fac parte și afecțiunile țesutului conjunctiv și a vaselor de sânge precum lupus eritematos, sclerodermia, sindromul Sjögren și polimialgia reumatică. 

4. Tulburări metabolice cu simptome reumatice, numite și afecțiuni parareumatice. Printre acestea se numără guta, osteoporoza – înregistrata atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților - sau rahitismul. Toate aceste afecțiuni au un numitor comun: modificările dureroase care apar la nivelul metabolismului osos și articular.

Durerile de spate: Durerile de spate (dorsopatiile) formează o grupă distinctă, cea de-a cincea.

Artrita reumatoida și afecțiunile metabolice

În cazul artritei reumatoide și a colagenozelor /vasculitelor – afecțiuni ale țesutului conjunctiv și a vaselor – în celulele organismului se dezvoltă în mod anormal anumite puncte de legătură (receptori HLA) care sunt oferite sistemului imunitar ca țintă. Sistemul imunitar interpretează celulele propriului organism (din articulații, piele, vase sau tractul digestiv) ca fiind străine.

Tulburările metabolice constau în modificări la nivelul oaselor și articulațiilor ca urmare a unei cantități prea mari de acid uric în organism (in cazul gutei) sau a unei carente de calciu și vitamina D (in cazul osteoporozei). Durerile de spate și de ceafă pot să apară și ca rezultat al unei poziții necorespunzătoare a organismului sau a crampelor musculare.

Cum se manifestă afecțiunile reumatice?

Durerile – fie că sunt articulare, musculare, în ligamente sau tendoane - constituie simptomul principal al bolilor reumatice și variază în funcție de afecțiune și pacient. De cele mai multe ori durerile sunt însoțite și de restricții de mișcare. Sunt posibile și simptome ale altor organe – în special în cazul afecțiunilor țesutului conjunctiv. Astfel, sindromul Sjögren se manifestă prin uscarea ochilor, bolile lupus prin înroșirea pielii, iar sclerodermia prin scăderea elasticității pielii, a limbii și a esofagului.

Controalele medicale în cazul reumatismului

  • Anamneza - Anamneza constă în aflarea istoricului medical al pacientului. Atât localizarea (articulația afectată), cât și natura disconfortului (articulațiile sunt rigide dimineața? Cat de vechi sunt durerile?) și aspectul (piele, ochi, alte organe) oferă informațiile necesare pentru stabilirea tipului de reumatism de care suferă pacientul.
  • Verificări și teste  - O inflamare a articulațiilor (artrita reumatoidă), un deget de la picior umflat (guta) și restricționarea mișcărilor sunt ușor de recunoscut. Mobilitatea fiecărei articulații prin îndoiri și întinderi specifice este verificată pentru toate articulațiile. Aceste valori indică pe parcurs în ce măsură boala evoluează (cum este cazul bolii Bechterew) sau dacă tratamentul antiinflamator dă rezultate. 
  • Osteodensitometrie - Această metodă este aplicată pentru verificarea densității oaselor, foarte importantă în special în cazul osteoporozei. Examenele de sânge și cele hormonale ajută la stabilirea cauzei reducerii densității osoase.
  • Testele de sânge - Testele de sânge indică anticorpii autoimuni cu care sistemul imunitar atacă propriul organism. Cu ajutorul unei probe (biopsie) din țesutul afectat, în special în cazul afecțiunilor țesutului conjunctiv, stabilirea cu exactitate a tipului de reumatism devine mult mai simplă. Radiografii, ecografii, tomografii și RMN: toate aceste proceduri documentează amploarea daunelor suferite de oase. În cazul modificărilor inflamatorii, radiografiile articulațiilor afectate sunt comparate cu cele ale articulațiilor sănătoase, pentru o mai bună vizualizare. Modificările articulare și musculare sunt vizibile și cu ajutorul ecografiilor. Poate fi folosit și artroscopul pentru o vizualizare în interior a articulațiilor.

Reumatism: prevenție și tratament

Din păcate, pentru afecțiunile reumatice care au cauze genetice nu există măsuri preventive. Durerile de spate și uzura articulațiilor pot fi prevenite la fel ca afecțiunile metabolice, printr-un comportament corect. Astfel, musculatura spatelui trebuie întărită prin antrenamente musculare, exerciții de fitness etc. Sporturile care protejează articulațiile, cum ar fi nordic walking sau mersul pe bicicletă îmbunătățesc condiția fizică.

În condițiile societății moderne și dezvoltate, cazurile de gută apar pe fondul unui consum excesiv de produse de origine animală sau alcool. Măsura este cea mai bună metodă preventivă în astfel de cazuri. Pentru evitarea osteoporozei se recomandă o alimentație bogată în calciu, mai ales înainte de 30 de ani, deoarece până la această vârstă, masa osoasă continuă să se formeze.

Antinevralgice

De regulă, durerile reumatice sunt tratate cu antinevralgice. În cazul administrării de antireumatice nesteroidale (cele mai frecvente), se recomandă și administrarea unei protecții gastrice, altfel sunt posibile inflamații și hemoragii la nivelul mucoasei stomacului. Un alt antiinflamator folosit este și cortizonul, o substanță mai bună decât renumele său.

Gimnastica terapeutică

Chiar dacă mișcările sunt dureroase, gimnastica terapeutică reprezintă o parte importantă a tratamentului reumatic. Doar așa poate fi evitat avansul restricționării mișcărilor.

Articulația sintetică

Articulațiile distruse de reumatism pot fi înlocuite chirurgical cu articulații sintetice (articulații ale genunchiului, de sold sau de disc intervertebral în zona cervicală).

Suplimente alimentare

Este foarte importantă o alimentație sănătoasă, bogată în vitamina C, E, D și calciu. Colagenul hidrolizat și glucozamina reprezintă suplimente nutritive care sprijină articulațiile- la fel ca enzimele - pentru o distribuție echilibrată a nutrienților acizi și bazici. Împachetările cu nămol pot fi și ele de un real ajutor.