Recunoașterea apendicitei

Recunoașterea apendicitei

Apendicita reprezintă inflamarea apendicelui vermicular. Apendicele este un tub cu terminație oarbă conectat la cecum. Are o formă vermiculară și diametrul de aproximativ 1 cm.

Cauzele apendicitei

Ca urmare a îngustării în zona orificiului, apendicele poate duce cu ușurință la o ocluzie mecanică prin corpuri străine (de exemplu, sâmburi de cireșe, fecale, cicatrici vechi).

Dar, chiar și prin inflamarea restului intestinului, pe fondul unei amigdalite, a unei gripe, rujeole sau scarlatine, bacteriile pot intra în apendice prin sânge. Orificiul se obturează prin inflamarea țesutului. Congestia secreției rezultate și acumularea bacteriilor conduc la o reacție violentă, deoarece apendicele nu servește ca restul digestiei intestinale, ci este un organ de apărare împotriva infecțiilor.

Alte boli cu simptome similare sunt enterita, inflamarea vezicii biliare (colica biliară), boala Crohn și colica renală.

Apendicita: semne și simptome

Diagnosticul apendicitei acute poate fi stabilit pe baza unei anamneze și a unui consult medical. Există o evoluție "clasică" a apendicitei, însă sunt posibile câteva variații, în special în rândul copiilor și a pacienților vârstnici. Chiar și pentru medicii cu experiență, diagnosticarea imediată a apendicitei poate fi dificilă. Simptomele evoluează în 12 până la 24 de ore.

În primul rând, este resimțită o durere în zona ombilicului sau mai sus. Durerea se mută apoi, după câteva ore în abdomenul inferior, în partea dreaptă. De asemenea, se observă că durerea în timpul mersului se accentuează prin ridicarea piciorului drept. Sunt posibile stări de greață asociate frecvent cu vărsături. În așa-numitul punct Mac Burney (între ombilic și creasta iliaca din dreapta) se observă indicii de peritonită locală cu tensiune defensivă, presiune localizată și durere la atingere.

Zgomotele intestinale ascultate cu stetoscopul sunt mai silențioase decât cele normale. În plus, pacientul înregistrează o stare febrilă cu o diferență de temperatură mai mare de 0,8 ° C între axilă și anus. În timpul examinării rectale, rezultă adesea o durere la presiune. De asemenea, testele de sânge indică și ele prezența unei inflamații în organism. Copiii se pot confrunta cu diaree, febră mare, scăderea poftei de mâncare și deteriorarea rapidă a stării lor generale. La pacienții vârstnici, simptomele pot fi mai puțin accentuate, însă mai rapide.

Apendicita fără complicații poate fi tratată printr-o intervenție chirurgicală. În unele cazuri este posibilă formarea aderentelor în zona operației, care în timp pot conduce la obstrucția intestinală mecanică.

Complicații ale apendicitei

Principala complicație a apendicitei constă în erupția secrețiilor purulente din apendice în cavitatea abdominală liberă. În momentul perforării, pacientul poate simți ușurarea prin reducerea congestiei, dar durerea crește rapid din nou. Prin răspândirea bacteriilor în abdomen, viața pacientului este pusă în pericol. După identificarea perforării, este posibilă incapsularea și delimitarea prin montarea de sorturi de plasă în jurul buclelor intestinului subțire.

În plus, disconfortul asemănător cu apendicita este resimțit de femei în cazul inflamării trompelor uterine, a unei sarcini peritoneale, a unui chist ovarian instabil și a durerilor din timpul ovulației. Prin urmare, în cazul femeilor este necesară excluderea unei posibile boli ginecologice, prin aplicarea unor controale adecvate. La copii, apendicita se poate manifesta printr-o inflamație a ganglionilor limfatici în abdomen, sau chiar printr-o pneumonie diafragmatică.

Tratamentul apendicitei

Orice rezultat care nu exclude posibilitatea unei apendicite după câteva ore, ar trebui urmat de o intervenție chirurgicală. Tratamentul conservator poate fi încercat în cazul unui abces apendicular sau al unei apendicite subacute. Pentru pacient, tratamentul presupune repaus la pat, restricții nutritive, administrarea de antibiotice, teste de laborator și examinări repetate. Operația de îndepărtare a apendicelui (apendicectomie) se realizează prin deschiderea peretelui abdominal printr-o mică incizie în abdomenul inferior, în partea dreaptă. În cazul pacienților supraponderali sau atunci când diagnosticul este neclar, incizia poate fi mărită și de-a lungul mijlocului abdomenului inferior, pentru a conferi chirurgului o imagine mai bună.

Apendicectomia laparoscopică, care utilizează instrumente optice, este de obicei efectuată numai în timpul procedurilor planificate, mai degrabă decât în situații de urgență. Aceasta poate fi o apendicectomie ocazională sau de eliminare după o inflamație ușoara, repetată la intervale, însă fără simptome. Pentru a stabili cu certitudine cauza inflamației, apendicele îndepărtat este examinat întotdeauna histologic.