Osteocondrita

Osteocondrita

Ce este osteocondrita? Sensul cuvantului se refera la o tulburare care se petrece in transformarea celulelor cartilajului in celule osoase in timpul formarii oaselor  (Osteochondrosis dissecans). Cand este vorba de osteocondrita coloanei vertebrale, boala consta intr-o modificare indusa de congestia cartilajului discului intervertebral si a corpului vertebral adiacent. Se mai numeste si osteochondrosis intervertebralis. (osteocondrita intervertebrala)

 

Cauzele

Ca urmare a unei posturi inadecvate, a unei curburi a spinarii in lateral (scolioza), discurile vertebrale ajung sa sufere in timp si sa se uzeze. Efectul de amortizare se diminueaza si pierd in inalțime. Oasele corpurilor vertebrale sunt supuse unei sarcini mai mari si corpul vertebral devine instabil. Spondilofitele ajung sa capteze presiunea sporita, iar procesul poarta numele de spondiloza.

 

In mod normal, placa de baza si de acoperire din proximitatea unui disc vertebral afectat, formeaza o bariera intre os si disc vertebral. Ca urmare a uzurii, enzimele incearca sa dizolve nucleul discului intervertebral. Astfel, ajung in osul vertebral si produsi metabolici, iar acesta reacționeaza printr-un edem (inflamare osoasa) deosebit de dureros. Coloana vertebrala isi pierde forma naturala S si devine tot mai rigida.

 

Osteocondrita: evoluție si stadii

Evoluția osteocondritei intervertebrale este imparțita in trei stadii:

  • Modic I reprezinta formarea edemului
  • Modic II consta in degenerarea adipoasa a osului
  • Modic III consta in scleroza osoasa, asadar intarirea osului

 

Dureri de spate inevitabile

In cazul in care sunt afectate articulațiile spinale ca urmarea a uzurii unei artroze, vorbim de o spondilartroza. Nu doar postura inadecvata, cat si accidentele de la nivelul discurilor intervertebrale (operații), sau inflamațiile pot conduce la o osteocondrita a coloanei vertebrale lombare.

Deseori, discul vertebral inflamat apasa pe un nerv aflat in proximitatea articulației zigapofizara fapt care provoaca dureri foarte intense si chiar paralizii.

Osteocondrita: tratament si terapie

Terapia osteocondrite in cazul celei intervertebrale depinde semnificativ de rezultatele fiecarui pacient in parte. Durerile sunt tratate cu antinevralgice. Pot fi administrate si antiinflamatoare fara cortizon si medicamente pentru relaxarea musculara. Odata reduse durerile acute, gimnastica medicala poate imbunatați raportul mecanic al discurilor intervertebrale si a corpului vertebral.

In cazul osteocondritei in zona lombara, in prima faza este posibila prevenirea evoluției negative prin formarea consecventa de masa musculara pe abdomen si spate, si prin antrenarea posturii. Aplicarea de comprese calde, masajele, impachetarile cu argila sau electroterapia pot fi eficiente. In cazul osteocondritei avansate, terapia poate consta dintr-o combinație de corset (Orteza) si dezvoltare a masei musculare.

In cazul pacienților cu osteocondrita in zona cervicala, terapia este mai dificila. Este posibila insa relaxarea musculaturii contractate cu ajutorul fizioterapiei. Iritațiile nervoase pot fi reduse prin injecții cu antinevralgice. In cazul osteocondritei in zona lombara si cervicala, ambele in stadiu avansat, este posibila operația de stabilizare si implantul unei proteze de disc intervertebral.

OCD: Osteocondrita – tulburare de formare osoasa

Osteocondrita semnificand o descompunere osoasa (Osteochondrosis dissecans, OCD) ca urmare a unei tulburari de formare osoasa in cartilajul articulației, apare cu precadere in articulația genunchiului, in articulația gleznei si a cotului. Cauzele nu sunt inca foarte clare. Se pare insa ca ar fi vorba de tulburari de circulație la nivelul cartilajului.

Țesutul osos se descompune treptat. La inceput, cartilajul continua sa fie alimentat suficient cu lichid articular, insa aceasta alimentare scade in timp. Suprafața cartilajului incepe sa se fisureze sau fragmente de cartilaj si os se desprind si ajung in articulație.

Tratamentul osteocondritei disecante depinde de amploarea modificarilor. Pentru inceput, articulația trebuie menținuta in repaus timp de cateva luni, ceea ce inseamna pauza de la sport si folosirea unui sprijin la antebraț. Daca nu se observa o imbunatațire a starii sau daca simptomele se acutizeaza, este nevoie de o artroscopie si de o operație care presupune transplant de os/cartilaj.