Misterul oboselii cronice

Misterul oboselii cronice

Ce este sindromul oboselii cronice?

Termenul provine din engleză ("Chronic Fatigue Syndrome"), și a început să fie folosit în anii ‘80. Uneori este folosit și sindromul Burnout (sindromul epuizării) pentru descrierea acelorași simptome.

În prezent, în SUA a fost adoptat încă un termen "Chronic Fatigue/Immune Dysfunction Syndrome"/oboseala cronică/sindromul disfuncției imunologice, care indică drept o eventuală cauză a acestui sindrom, un defect imunologic.

Misterul și diversitatea sindromului oboselii cronice

Sindromul oboselii cronice debutează similar gripei: pacienții se plâng de dureri în zona gâtului și a capului, dureri musculare și dureri la nivelul membrelor. La acestea se adaugă tulburări de memorie și de concentrare.

Există și o serie întreagă de alte simptome, care pot varia de la un individ la altul, cum ar fi senzația de stare febrilă, tulburări de somn, stări de greață. Aspectul care a inspirat și denumirea sindromului este starea de epuizare cu care se confruntă pacienții, uneori ani la rând, și care nu poate fi depășită prin odihnă și somn.

Persoanele afectate nu dispun de energia necesară nici pentru realizarea celor mai banale sarcini, cum ar fi pregătirea unei cafele sau spălatul pe dinți. Pe lângă disconforturile create de starea de boală, pacienții întâmpină și limitări semnificative în cercul lor social.

Diagnostic și terapie în cazul sindromului oboselii cronice

Numărul mare de simptome și combinațiile lor individuale explică dificultatea diagnosticării sindromului oboselii cronice. Nu există un singur simptom pe baza căruia ar putea fi diagnosticat acest sindrom. Tabloul clinic atât de variat nu a fost încă studiat suficient din punct de vedere științific.

Astfel, diagnosticarea se bazează în primul rând pe prezența unei stări de epuizare de durată, care nu poate fi depășită în ciuda somnului și a odihnei. Este necesară excluderea altor boli asociate cu stările de epuizare severe, printre care se numără fibromialgia (afecțiune reumatică), leucemia sau tulburări psihice precum depresia.

Odată excluse toate celelalte posibilități, există următoarele criterii de diagnosticare, recunoscute la nivel internațional:

• Oboseala permanentă sau recurentă timp de peste șase luni, care nu dispare în ciuda odihnei și care limitează activitățile zilnice cu peste 50%

• Stare febrilă ușoară, dureri de gât

• Ganglioni limfatici dureroși

• Dureri musculare

• Probleme de concentrare, depresii

• Tulburări de vedere, de memorie, iritabilitate

• Înrăutățirea stării pentru mai mult de 24 ore după depunerea de efort

Odată ce toate criteriile sunt îndeplinite și toate celelalte afecțiuni sunt excluse cu certitudine, poate fi stabilit diagnosticul sindromului oboselii cronice. Studiile efectuate în SUA arată că cei afectați de acest sindrom au dus o viață deosebit de activă înainte de declanșarea bolii. Majoritatea pacienților au vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Numărul femeilor afectate de acest sindrom este de două ori mai mare decât cel al bărbaților.

Tratamentul sindromului oboselii cronice

Pe cât de complicată este diagnosticarea acestui sindrom, pe atât de dificilă este și terapia. Nu există un singur medicament care să poată fi folosit în mod eficient pentru alinarea simptomelor. Se recomandă un tratament medicamentos simptomatic. Dozele administrate sunt deseori sub cele minime recomandate, deoarece mulți dintre pacienți manifestă o sensibilitate sporită la medicamente.

Alimentația echilibrată, respectarea unui program de somn și odihnă, tratarea danturii cu probleme și tratarea eventualelor infecții din organism se numără printre măsurile de tratament.

Nu există date certe cu privire la evoluția bolii sau a șanselor de vindecare. Cercetătorii britanici evaluează că aproximativ 35% din pacienți se refac lent și constant. Însă evoluția este vizibilă doar pe parcursul a mai multor ani.

Se acordă o importanță deosebită aspectului psihic al terapiei, deoarece pacienții necesită sprijin competent pentru depășirea stării în care se află. După începerea tratamentului, mulți dintre pacienți se regăsesc într-o fază în care disconforturile sunt deosebit de marcante. Majoritatea nu reușesc să părăsească patul și nici să se îngrijească singuri în vreun fel.

Obiectivul tratamentului este folosirea oricăror resurse de energie rămase, într-un mod cât mai rezonabil. Acest fapt presupune adaptarea stilului de viață la noile circumstanțe, atât pentru pacient, cât și pentru aparținători.

Cauze posibile

Nu se cunosc cauzele exacte care se ascund în spatele sindromului oboselii cronice. Cercetătorii au înaintat diferite ipoteze: viruși, ciuperci și toxine din mediu s-ar putea afla printre factorii declanșatori. Însă tulburările hormonale, epuizarea constantă fizică și mentală, se numără și ele printre posibilii factori.

Interesul oamenilor de știință se îndreaptă și asupra unei proteine, care se formează, de regulă, în timp ce organismul se apără împotriva virușilor. Aceasta proteină este întâlnită în cantități mai mari în rândul a numeroși pacienți diagnosticați cu sindromul oboselii cronice. Este neclar, încă, în ce măsură ar putea fi vorba despre implicarea unui virus în declanșarea acestui sindrom.

Există și oameni de știință care sunt de părere că ar fi vorba despre o tulburare asemănătoare unei afecțiuni autoimune, care se declanșează deseori în urma unei infecții. În cazul bolilor autoimune, sistemul imunitar atacă în mod eronat structuri precum celule și receptori din propriul organism. Cele mai noi cercetări au arătat însă că ar fi vorba despre o tulburare a metabolismului energetic.