Hiperhidroza

Hiperhidroza

Cunoastem cu totii ce presupune o supra-activitate a glandelor sudoripare – spre exemplu atunci cand purtam o pereche de pantofi de sport fara aerisire corespunzatoare, picioarele ne transpira. Aproape toti oamenii transpira atunci cand se afla intr-o situatie stresanta. Insa unii dintre acestia sufera de hiperhidroza.

Hiperhidroza: transpiratia in exces 

Hiperhidroza reprezinta o predispozitie genetica pentru transpiratia in exces, care se manifesta in special la nivelul bratelor, mainilor si a picioarelor, insa in principiu este posibila la nivelul intregului corp. Transpiratia in exces este asociata in cazul hiperhidrozei cu un miros neplacut. Cei afectati nu indraznesc sa dea mana cu alte persoane sau sa se descalte de teama mirosului neplacut, au mereu axilele umede si se simt neingrijiti. Persoanele care transpira in exces si care sufera de hiperhidroza poarta mereu batiste pentru a sterge excesul de transpiratie si se simt jenati in relatii cu alte persoane.

Cauza hiperhidrozei 

Cauzele supra-functionarii glandelor sudoripare sunt de cele mai multe ori neclare – o componenta genetica pare insa sa joace un rol. Psihicul contribuie si el la cercul vicios: stresul si anxietatea provoaca transpiratie, atacurile de transpiratie creeaza la randul lor stres. Hiperhidroza poate reprezenta un simptom insotitor pentru alte afectiuni cum ar fi diabetul, tuberculoza, hipertireoza, in cazul anumitor tumori (spre exemplu: limfomul Hodgkin) sau in urma administrarii anumitor medicamente (antidepresive sau cafeina). Transpiratia in exces se numara insa printre fenomenele care insotesc anii de menopauza. 

In cazul in care remarcati atacuri de transpiratie in exces, in special noaptea, se recomanda vizita la medic pentru stabilirea cauzelor!

Tratamentul in cazul hiperhidrozei 

In cazul transpiratiei in cantitati reduse, sunt suficiente dusurile zilnice, indepartarea parului de la axile, purtarea de imbracaminte din fibre naturale si folosirea de deodorant. Produsele antiperspirante sunt eficiente in cazul unei cantitati mici sau medii de transpiratie.

Deodorantele contin clorura de aluminiu, tetramin –hexametilena, formalina sau glutardehida. Pentru cazurile mai pronuntate exista si alte posibilitati:

  • Exista anumite medicamente care contin substanta activa bromura de metantelina, care reduce productia de transpiratie la nivelul intregului organism, insa sunt insotite de nenumarate efecte secundare, fiind astfel folosite destul de rar.
  • Ionoforeza: Tratamentul standard in cazul transpiratiei puternice la nivelul palmelor si a picioarelor care consta in introducerea medicamentelor in piele cu ajutorul curentului electric. Palmele si picioarele sunt scufundate intr-o baie salina in timp ce se aplica si curent continuu de mica intensitate cu ajutorul unor electrozi. Curentul este produs de un generator de curent continuu produs special in acest sens. Canalele glandelor sudoripare orientate in exterior sunt obturate temporar prin coagularea proteinelor, fara a afecta glandele. O sedinta dureaza in medie 20 de minute, iar pentru inceput trebuie repetate de cateva ori pe saptamana. Multi pacienti care transpira usor spre mediu declara ca aceasta terapie este eficienta timp de 3 luni. Succesul nu poate fi calculat individual. Persoanele care transpira excesiv, in special in zona axilelor nu pot folosi aceasta metoda de tratament.
  • Tratament cu botox: Toxina botulinica A este o otrava (toxina) a bacteriei Clostridium botulinum. Aceasta bacterie este cunoscuta deoarece provoaca toxiinfectiile alimentare. Ca substanta activa, botoxul a inceput sa fie folosit tot mai mult in chirurgia plastica.  Pentru tratamente, aceasta toxina obtinuta industrial este folosita pentru inhibarea transmiterii de stimuli nervosi. In cazul hiperhidrozei (in special in cazul transpiratiei exilare), se pot intrerupe impulsurile nervoase catre celulele glandei sudoripare, reducand astfel transpiratia. Substanta activa este injectata in doze mici in statul adipos de sub piele. Procedura poate fi dureroasa, in special la nivelul picioarelor, fapt pentru care necesita anestezie, si trebuie repetata la aproximativ jumatate de an.
  • Interventiile chirurgicale sunt rare si controversate – si constau in indepartarea glandelor sudoripare din zona axilelor (prin absorbtie) sau chiar separarea nervilor sudoripari la nivelul toracelui si abdomenului. Aceasta simpatectomie (ETS) endoscopica poate opri transpiratia la nivelul fetei, a axilelor si /sau a mainilor. Ca efect secundar se inregistreaza transpiratia pe restul corpului.
  • Anumiti pacienti recurg la tratamentul psihoterapeutic pentru a depasi mai usor conditia.

Printre metodele alternative la care puteti apela se numara acupunctura si homeopatia.