Edeme

Edeme

În formă benignă, aproape toți ne-am confruntat cândva cu un edem. Spre exemplu pleoapele umflate dimineața după o noapte stropită cu alcool în exces, picioare umflate în timpul verii sau umflăturile după o mușcătură de insectă. Dar edemele pot să reprezinte și simptome ale unor afecțiuni grave.

 

Definiție

Edemele constau în depuneri de apă din sistemul vascular în țesuturile intermediare, în principal în țesutul conjunctiv. Zona afectată este de regulă nedureroasă, iar prin apăsarea umflăturii în piele se formează o depresiune (godeu) care își reia ulterior forma.

Edemele nu reprezintă o afecțiune în sine, ci simptome ale unor afecțiuni de bază deja existente. Pot apărea individual, dar și generalizat, la nivelul întregului organism, nu doar în piele, ci și în plămâni sau creier.

 

Cum apar edemele?

În mod normal, există un echilibru între excesul de lichide din cele mai mici vase de sânge – capilarele arteriale – din țesuturile conjunctive, eliminarea lichidului din țesuturi în capilarele venoase și scurgerea prin vasele limfatice. În cazul edemelor, acest schimb de lichide între capilare și țesut este afectat, respectiv în țesut pătrunde mai multă apă decât poate fi eliminată.

Situația este întâlnită în cazul bolilor care afectează sistemul circulator, cum ar fi insuficiența cardiacă și renală. În primul caz este afectată capacitatea de pompare a inimii, astfel că returul la inimă este limitat, iar apa se acumulează în special în glezne, în funcție de gravitație. În cazul insuficienței renale, proteinele sunt eliminate în urină, reținând apa din sânge.

Alte cauze importante pentru apariția edemelor: ciroza hepatică (conduce la apariția edemelor în cavitatea abdominală, respectiv ascita), alergiile și medicamentele. Există însă și boli ereditare asociate cu apariția edemelor.

 

Forme frecvente de edeme

  • Edemul picioarelor: acumularea de apă în picioare apare, de regulă, pe fondul unei probleme venoase. Sângele care trebuie transportat spre inimă stagnează în picioare, formând o presiune deosebită în vase deoarece o cantitate prea mare de lichid din sânge este presat în vasele invecinate. Picioarele se umflă. Alte cauze: insuficiența renală și cardiacă.
  • Edem pulmonar: Excesul de lichid din vasele capilare care pătrunde în plămâni reprezintă un simptom al unei insuficiențe cardiace cronice, mai exact a ventriculului stâng. Sângele nu este pompat suficient în circuitul mare și stagnează în circuitul pulmonar. Alte cauze: insuficiența renală, boli pulmonare și boala de altitudine.
  • Edem cerebral: Depunerile excesive de lichide în tesutul cerebral apar pe fondul unor tulburări interne sau externe cum ar fi tumori, inflamații, intoxicații, accidentări, daune vasculare, operații sau boala de altitudine. Cutia craniană nu se poate dilata astfel că se ajunge la o presare a arealelor craniene și a vaselor care alimentează creierul, fapt ce afectează circulația sângelui în zona respectivă și conduce la moartea țesutului respectiv.
  • Angioedem: Această acumulare de apă, cunoscută în trecut sub denumirea de edem Quincke, se referă la o acumulare de apă în țesutul subcutanat, caracterizat de umflături masive, în special în zona feței (buze și ochi), mai rar limbă, organe genitale și alte organe. De regulă nu sunt însoțite de mâncărime, însă în functie de dimensiune pot fi dureroase. Dacă este afectat laringele, apare și pericolul de sufocare. În mod normal, angioedemul se retrage după 1-3 zile. Apare pe fondul unei reacții alergice sau, mult mai rar, ca urmare a unei funcții insuficiente a unei anumite molecule (C1-Inhibitor) care înfrânează sistemul imunitar în cazul unor reacții necontrolate. Această formă este deseori congenitală (angioedem ereditar).
  • O formă specială este edemul limfatic care poate apărea pe fondul unei afecțiuni sau lipse a nodulilor limfatici (ca urmare a unor boli, spre exemplu cancer). Astfel, lichidul țesuturilor și produșii de descompunere nu mai pot fi transportați. Se ajunge la o inflamare a țesutului, fie doar la nivelul unui singur membru sau în întregul organism. Spre deosebire de edemele ”normale”, acestea sunt mai rigide la presiune.

 

Tratamentul edemelor

Dat fiind faptul că edemele reprezintă o expresie a unei afecțiuni principale, scopul va consta în tratamentul respectivelor afecțiuni. Deseori, amploarea edemelor constituie un indicator al eficienței terapiei. În funcție de poziția și amploarea edemelor, ar putea fi necesar un tratament medicamentos intensiv, recomandat de medic - spre exemplu în cazul edemelor cerebrale sau de plămâni.

Edemele limfatice sunt tratate și fără medicamente, spre exemplu prin ciorapi compresivi, mănuși și mâneci compresive care aplică presiune pe membrele afectate. Masajele speciale (drenaj limfatic) și gimnastica medicală conferă o atenuare suplimentară a edemelor.