Boala Basedow

Boala Basedow

Ochii sunt pronunțați, uscați, în gât persistă o senzație de îngroșare și pulsul este ridicat. Picioarele sunt umflate și articulațiile degetelor sunt dureroase. Medicul va stabili cel mai probabil diagnosticul "Boala Basedow". Această boală se poate declanșa și cu simptome mai discrete.

Ce este Boala Basedow?

Boala Basedow se numără printre bolile autoimune, care constau în producerea de anticorpi care atacă propriul organism.

O funcție eronată care poate avea urmări fatale: structurile afectate sunt modificate sau distruse de acești auto-anticorpi, astfel încât nu mai pot percepe corect funcția care le revine.

În cazul bolii Basedow, unitățile de apărare ale organismului se direcționează în mod greșit împotriva celulelor de suprafață ale glandei tiroide. De aceste celule se prind, de regulă, hormonii din creier care transmit glandei tiroide necesitatea producerii unei cantități mai mari de hormoni.

Anticorpii "greșiți" au același efect și transmit glandei tiroide să producă mai mulți hormoni, în mod paralel și independent de necesarul real al organismului. Această producție mărită atrage după sine simptome ale hiperfuncției glandei tiroide, fapt care explică una din denumirea bolii, respectiv imuno-hipertireoza.

Autoanticorpii se pot îndrepta și împotriva altor țesuturi din organism și pot declanșa reacții locale însoțite de inflamații. Sunt vizați mușchii, țesutul conjunctiv, țesutul lipidic, ochii și gambele.

Cauzele bolii Basedow

Cauzele acestei boli nu sunt clarificate nici în prezent, însă se pare că ar fi vorba de o serie de factori. Pe lângă cei genetici și tulburările sistemului imunologic, următoarele aspecte joacă un rol important:

• infecții cu viruși și bacterii;

• influențe din mediu (iod/fumat);

• factori psihici precum stres și schimbări hormonale (pubertate, sarcină, menopauză).

Deseori, boala Basedow se manifestă împreună cu alte boli autoimune cum ar fi diabetul de tip 1, poliartrita cronică sau o formă de infecție a mucoasei stomacale (gastrita de tip A).

Femeile sunt mult mai predispuse la a dezvolta această boală. Se înregistrează de 8-10 ori mai multe cazuri de paciente femei comparativ cu bărbații. Se estimează că în țările puternic industrializate, numărul persoanelor afectate este cuprins între 1-6% din întreaga populație. Boala începe să se manifeste la persoanele cu vârsta cuprinsă între 30-50 de ani, nefiind însă o regulă, deoarece printre pacienți se pot numără și copii. În anumite familii, boala apare în rândul mai multor membri, astfel că putem vorbi de o predispoziție genetică.

Simptomele bolii Basedow

Evoluția și gravitatea bolii pot să difere de la un caz la altul. În principal se observă simptomele specifice hiperfuncției glandei tiroide:

• puls crescut, neregulat;

• tremurul mâinilor;

• sensibilitate la căldură;

• transpirație accentuată;

• nervozitate;

• scăderea în greutate.

Schimbările la nivelul ochilor

Jumătate dintre pacienții afectați de boala Basedow se confruntă și cu probleme de vedere și modificări ale ochilor, cum ar fi exoftalmie, ochi roșu, apăsători. Inflamația poate fi atât de apăsătoare încât nu mai este posibilă închiderea completă a ochilor. Aceste simptome oculare poartă și numele de oftalmopatie endocrină.

Diagnosticarea bolii Basedow

Deseori istoricul bolii și simptomele sunt atât de tipice, încât pe lângă controlul fizic este necesar doar un examen de sânge. Sunt verificați, în principal, hormonii glandei tiroide și diferiți anticorpi (TRAb, ATPO).

Aspectul țesutului și al circulației poate fi urmărit cu ajutorul ecografiei. Eventual, poate fi realizată și o scintigrafie, cu ajutorul căreia este evaluată activitatea metabolică și funcția glandei tiroide.

Tratamentul bolii Basedow

În unele cazuri, vindecarea se produce fără nici un fel de tratament, cu riscul însă de a reapărea oricând. Dacă hiperfuncția glandei tiroide se menține, terapia este necesară, în caz contrar există riscul dezvoltării unei crize tireotoxice. Tratamentul se bazează pe reducerea hiperfuncției.

În scop terapeutic, pe lângă cel medicamentos, pacienții mai au la dispoziție și terapia cu iod radioactiv are constă în radierea țesutului glandei tiroide sau îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide. Uneori, în urma terapiei, este posibilă o hipofuncție a glandei tiroide, care din nou trebuie reglată la parametri normali cu ajutorul medicamentelor.