Anexita

Anexita
Ce este anexita?
Bolile inflamatorii care pot aparea la nivelul trompelor uterine si a ovarelor sunt cunoscute separat sub denumirea de salpingita (inflamatia trompelor uterine) si ooforita (inflamatia ovarelor). Dat fiind faptul ca de cele mai multe ori infectia afecteaza ambele structuri, ginecologii folosesc termenul de anexita, asadar inflamarea anexelor uterului.
In special in regiunile vorbitoare de limba engleza, termenul folosit este PID (pelvic inflammatory disease = Boala inflamatorie pelvina), fiind inclusa si inflamatia uterului (endometrioza). Motivul este extinderea infectiei din vagin spre pelvis si afectarea tuturor organelor reproducatoare.
Anexita afecteaza in special femeile active sexual cu varsta cuprinsa intre 15-25 ani. In aceasta grupa de varsta, procentul estimat al femeilor afectate este de 1-2%. O frecventa mai mare se inregistreaza in randul femeilor fumatoare, a celor cu mai multi parteneri sexuali, purtatoarelor de spirala contraceptiva, pacientelor expuse spalaturilor vaginale si chiuretajelor.

Cum se instaleaza anexita?
Cea mai frecventa cauza este infectia de natura bacteriana. Germenii pot patrunde in trompele uterine sau ovare pe trei cai: ascendent prin vagin, descendent de la organele invecinate cum ar fi apendicele sau hematogen, prin sange:

• Infectia ascendenta: aceasta modalitate de raspandire a infectiei este cea mai frecventa. In doua treimi din cazuri, infectia se produce in tractul genital, cu chlamydia sau gonococci. Ca urmare a inflamarii, barierele dintre orificiul uterin al cervixului devin mai permeabile si permit inaintarea germenilor. Se formeaza astfel endocervicita, germenii isi continua drumul spre uter si apoi spre trompele uterine.

• Infectia descendenta: Odata ce organele invecinate sunt infectate, patogenii se pot extinde: daca, spre exemplu, apendicele se afla foarte aproape, infectia se produce in urma contactului direct sau prin limfa. Aceasta infectie se poate produce si in urma unei operatii (ex: indepartare a apendicelui).

• Infectia hematogena: Aceasta forma de raspandire prin sange este cea mai rara. Cauza consta, de regula, intr-o infectie severa cu o alta localizare care ajunge in sange si se raspandeste pe aceasta cale in alte organe is tesuturi.

Diagnostic si complicatii
Paleta simptomelor posibile cuprinde dureri puternice si stari febrile in cazul infectiei acute si tulburari menstruale in cazul evolutiei cronice. Anexita acuta poate imita simptomele unei apendicite. Diagnosticarea trebuie sa excluda si posibilitatea unei sarcini ectopice.
Printre simptomele tipice, care pot aparea impreuna sau separat, se numara:

• Anexita acuta: cele mai frecvente sunt durerile puternice, spontane in abdomenul inferior si febra de peste 38°C. Abdomenul este incordat la palpare. De asemenea, sunt posibile secretii vaginale cu miros neplacut, stari de greata, tulburari de defecatie sau tulburari menstruale. Uneori apar si dureri in timpul mictiunii. Cu cat se prelungeste infectia, cu atat se acutizeaza starea pacientelor. Atingerea respectiv miscarea uterului, spre exemplu in timpul actului sexual sau a controlului ginecologic devine dureroasa.

• Anexita cronica: Atunci cand infectia acuta nu se vindeca, spre exemplu ca urmare a unui tratament inadecvat sau in urma formarii de tesut cicatrizat, simptomele se pot mentine luni sau chiar ani de zile. Pacientele resimt dureri in pelvis, dureri de spate, in special in timpul contactulu sexual, tulburari menstruale, constipatii, reducerea performantei generale, oboseala si scaderea apetitului.

In cazul stadiului acut, complicatiile pot consta in extinderea infectiei si la organele invecinate precum apendicele si peritoneu, stare care poate pune in pericol viata pacientelor (abdomen acut). Este posibila si lipirea trompelor uterine, fapt care amplifica riscul sarcinilor ectopice si a infertilitatii: dupa primul episod de anexita, rata sterilitatii se situeaza la 12% si se dubleaza cu fiecare noua imbolnavire, ceea ce inseamna ca dupa patru episoade de anexita, sansa unei sarcini normale este aproape nula.

Tratament
De regula este necesara internarea pacientei deoarece tratamentul presupune repaus la pat, administrarea de antibiotic impotriva unei game extinse de germeni si administrarea de perfuzii. Pot fi administrate si antinevralgice cu efect antiinflamator. Asezarea unei comprese reci pe abdomenul inferior poate calma durerile. Este importanta o hidratare suficienta si golirea regulata a vezicii si a colonului. Se recomanda evitarea contactelor sexuale in prima faza si tratarea partenerului daca este cazul. De asemenea, se interzice fumatul in timpul tratamentului.

Odata depasita faza acuta, fapt verificat prin test de sange, poate incepe tratamentul cu impachetari termale pentru stimularea circulatiei sangelui. Pacientelor li se recomanda controale regulate.

In cazul aparitiei complicatiilor precum inchiderea trompelor uterine sau ocluzia intestinala, se poate apela la punctie sau interventii chirurgicale.

Evolutia cronica a anexitei, in cazul in care tratamentul este ineficient se poate impune interventia chirurgicala, spre exemplu pentru indepartarea trompelor uterine, a ovarelor si chiar a uterului.

Preventie
Cea mai frecventa cauza a infectiilor vaginale si a anexitei sunt germenii contactati in urma contactelor sexuale neprotejate. Se recomanda folosirea prezervativelor, in special in cazul partenerilor sexuali multipli. De asemenea, se recomanda o igiena vaginala consecventa, insa nu exagerata. Este importanta mentinerea unui echilibru al florei vaginale (evitarea folosirii exagerate a sprayurilor intime). De asemenea, se recomanda o alimentatie sanatoasa, multa miscare in aer liber si, pe cat posibil, evitarea fumatului. De asemenea, in perioadele reci, picioarele si pelvisul trebuie mentinute calde si imbracamintea umeda trebuie imediat schimbata.